istanbul escort - kadıköy escort - gaming notebook - araç içi kamera

FASCISMUL BĂSESCIAN (VII)

     Pe timpul cât Traian Băsescu a fost la conducerea Primăriei Capitalei (dar și ulterior) toate mass-media, televiziunile (inclusiv Televiziunea Națională), marile cotidiene s-au mobilizat în lupta contra micilor comercianți și producători români. Aceștia sunt înfățișați opiniei publice  ca fiind ființe inferioare din punct de vedere social, declasați periculoși care infectează statul, hoți de cea mai josnică speță, indivizi fără conștiință, suboameni care prezintă pericol extrem și care trebuie înlăturați din societate.
Ziarele și televiziunile îi prezentau pe micii producători și comercianți români în posturi vulnerabile imagistic, pe când plângeau sau protestau. Televiziunile se străduiau să dea imagini care să îi arate în posturi grotești, filmați de aproape sau, dimpotrivă, de departe, sugerând că ei se ascund, fug. Cameramanii se străduiau să scoată în evidență dacă nu defecte fizice inexistente, neglijențe vestimentare ale micilor comercianți, vorbire defectuoasă etc. În acest fel mass-media încercau să inducă în subconștientul privitorilor că micii comercianți români sunt indivizi degenerați, mizerabili și care puneau în primejdie societatea românească. Se foloseau deci aceleași metode pe care în 1940 propaganda nazistă germană le folosea pentru a-i elimina pe evrei din societatea germană.
A existat o scurtă perioadă de timp când fiii și fiicele micilor comercianți români nu aveau dreptul  să dea examen de admitere la Academia de Poliție.
Cei mai porniți împotriva micilor comerciați și producători români erau jurnaliștii de la posturile de televiziune Antena 1, Prima TV, ziarul Adevărul și ziarul Evenimentul Zilei.
Antena 1 a lui Dan Voiculescu (un oligarh fățarnic care chipurile  ”încuraja IMM-urile” dar în realitate era un dușman al IMM-urilor)  şi Prima TV se întreceau în a-i înfățișa pe micii comercianți români ca pe niște ciumați ai societății, ca pe niște șobolani mizerabili care infectează societatea românească.
Patronii români sunt  înfăţişaţi de televiziunile și ziarele din România ca nişte monştri  ieşiţi dintr-un coşmar, ca nişte suboameni care “îşi fac necesităţile în scările blocurilor şi urinează  pe uşile cetăţenilor, otrăvesc populaţia paşnică, profită de greutăţile prin care aceasta trece pentru a se îmbogăţi prin speculă şi prin vinderea de către mărfuri alterate”.
Toată clasa  micilor comercianţi şi producători români devine ţintă a  celor mai murdare delaţiuni, a discriminării tipic fasciste şi a denigrării .
Ca la comandă, în cadrul emisiunii  “Observator” de la Antena 1 apar tot felul de cetăţeni, mai ales pensionari și gospodine  care declară indignați  în faţa camerelor de luat vederi  că “da, aşa este, nu se  mai poate respira aer curat din cauza buticarilor și a tarabagiilor care constituie focare de infecţie”.  
Apar la televizor pensionari care declară la televizor că viața lor a devenit un coșmar din pricina chioșcarilor și că ei, pensionarii nu se mai pot plimba prin oraş pentru că  ”magazinele astea, tarabele astea” sunt prea multe şi-i dezorientează, îi împiedică să se plimbe.
Apar pe micile ecrane seară de seară celebrii ”oameni de bine”, de obicei pensionari (predecesorii actualului Ciuvică de la Antena 3)  care  cer autorităţilor  ”să facă ceva, să-i ducă undeva în afara oraşului pe toţi patronii ăştia, să-i închidă într-un perimetru  de unde să poată fi supravegheaţi de autorităţi şi în care să-şi desfăşoare activităţile lor murdare şi odioase”.  Și dacă se poate, desigur,  locul acela în care sunt duşi patronii să fie închis cu sârmă ghimpată  şi să aibă și nişte foişoare de pază …Cu soldaţi înarmaţi în ele.
În antiteză cu  “tarabagii și buticarii murdari și odioși”  sunt prezentaţi   de către televiziuni   “eroii “  care luptă din greu să apere ţara  de monştrii numiţi comercianţi  români. ”Eroii” sunt  mascaţii din trupele de elită, jandarmii, poliţiştii și buldozeriștii primăriilor, cei care dărâmă chioşcurile și buticurile.
Totuși, în ciuda mobilizării generale și a propagandei feroce, rezultatele sunt altele decât cele scontate de ziare și televiziuni: populația nu se lasă spălată pe creier.  Un studiu  publicat cu litere mari în Evenimentul Zilei din data de 4 mai 2002 arată că  pentru populaţia Bucureştiului: “toneta şi chioşcul sunt preferate la cumpărături de către români. ROMÂNII NU DAU TARABA PE SUPERMARKET”.
”Ziarista” Mihaela Balea scrie disperată: “În ciuda proastei reputaţii pieţele şi tarabele rămân principalele locaţii pentru cumpărăturile săptămânale ale românilor” (Evenimentul Zilei din data de 4 mai 2002,  Mihaela Balea citând  comunicatul societăţii Daedalus).
Ca atare jurnaliștii sunt mobilizați la o nouă ofensivă împotriva micilor producători și comercianți români. De data asta propaganda fascistă este adoptată fără rezerve de toate mass-media.
Propaganda fascistă devine o plagă care se întinde pe tot corpul mass-media românești. Se trece la instigare pe față a populației care este îndemnată să-i linșeze pe micii comercianți și producători români.
Posturile de televiziune în emisiunile de știri anunță populația că micii comercianți și producători români din piețe sunt cele mai josnice și netrebnice ființe, constituie o clasă criminală care trebuie eliminată fizic, un ”puroi” care infectează statul român și comerțul modern. Ei vând la piață carne de animale moarte, rachiu ”de pufoaică” din excremenete umane și din găinaț (ziarul Adevărul) etc.
Jurnaliștii anunță populația că numai simplul fapt de a te duce să cumperi de la un comerciant sau producător din piață te descalifică și te coboară ca om, numai simpla atingere de un buticar sau chioșcar te murdărește.
Este lansată teoria conform căreia  la piaţă și la buticuri se duc să-şi  cumpere alimente numai românii proşti, analfabeții,  sărăntocii şi prostituatele  în timp ce  adevăratele doamne, oamenii educați şi deştepţi, românii “cu facultate la bază”  se duc la supermarket. Citez : “Trei din patru persoane cu venituri modeste sub 75 de dolari pe lună sau cu o educaţie redusă merg la piaţă…Persoanele al căror venit  depăşeşte 150 dolari pe lună  şi care au absolvit o facultate merg  să cumpere în cantităţi mari de la supermarket” (Evenimentul  Zilei- nr 3006, pg 11, 4 mai 2002 ).
Ziariștii de la ADEVĂRUL încep să delireaze pur și simplu. Ei scriu că țăranii români vând la tarabele din piață țuică făcută în scăldătoare din excremente umane și din găinaț de găină, așa-zisul ”rachiu de pufoaică” și vin făcut din urină. Iată un citat dintr-un astfel de articol : “Puţini ştiu că băutura se fabrică de către țărani  în condiţii infecte, în recipiente care, în restul anului, ţin loc de scăldătoare sau chiar în tomberoane “speriate” de la blocuri. Băutura băşică limba şi rupe gâtul.  Muşteriul habar n-are că ţuica, făcută din ingrediente necunoscute, îl poate băga în spital. Turnat cu pâlnia în sticlă, vinul arată excelent, e limpede, rubiniu, dar niciodată nu ştii ce a pus fabricantul înăuntru şi va trebui să îl crezi pe cuvânt. În “procesul de fabricaţie” pot fi utilizaţi electrozi de sudură, pufoaice puse “la macerat” lâna de la plapumă sau cârpe, sau chiar găinaţ, pentru o fermentare mai rapidă.   Trebuie să ai  stomac de tablă ca să nu suferi după asemenea trotil dubios.” (ADEVĂRUL , 9 februarie 2006, articol semnat de Dana Fodor și Răzvan Mateescu) .
La Evenimentul Zilei  se formează o echipă specială (coordonată se pare chiar de fostul propagandist PCR Cornel Nistorescu), alcătuită din ”jurnaliști de investigație” și autointitulată  “Martorii”. Numele reale ale acestor Martori nu au fost dezvăluite publicului niciodată.
“Martorii” sunt jurnaliști fasciști și încearcă să  terorizeze populaţia  şi s-o instige totodată împotriva micilor producători  români publicând sistematic articole scrise după  tehnica de propagandă nazistă de instigare a maselor. Opinia publică  este ”avertizată” de Martori  că împotriva ei este o adevărată conspiraţie a micilor producători și comercianți români care vând în piețe carne provenind de la cadavre de animale moarte (care nu au fost sacrificate).
La fel ca și în cazul ”rachiului de pufoaică făcut din excremenete” ziariștii nu aduc nici o probă în sprijinul acestor elucubrații. Nu se aduce absolut nici o dovadă în sprijinul acestor afirmaţii și acuze criminale care insultă profund România. Dar reportajele curg, ziarele sunt pline de astfel de fabulații  terifiante care, în mod spectaculos, nu  stârnesc nici mânia şi nici revolta autorităților care tac.
Iată cum arată un astfel de ”reportaj” publicat de Martori  în Evenimentul Zilei  sub titlul  “HOITURI PE MESELE ROMÂNILOR “:  “MARTORII  au găsit măcelari şi comercianţi dispuşi să cumpere, fără să clipească, animale moarte – porci, vite sau chiar măgari.
      Toxiinfecţiile alimentare care au băgat în spital mii de oameni în ultimii ani ridică serioase semne de întrebare referitoare la buna-credinţă a multora dintre comercianţii de alimente din România. 
       Ştim cu toţii că mielul jupuit vândut în piaţă poate fi uşor înlocuit cu un ciine maidanez. Sau că micii atât de apetisanţi vânduţi în târguri pot conţine carne stricată sau, mai rău, provenită de la animale necomestibile. Pariem însă că niciodată nu v-a trecut prin minte că există posibilitatea să fi mâncat, fără să  ştiţi, carne de animal mort! În reportajul realizat de noi veţi vedea că în România există comercianţi români, măcelării, abatoare dispuse să cumpere animale moarte: porci, vite şi chiar măgari pentru a le comercializa. Am văzut hălci de carne expuse în piață în condiţii sordide – pe mese improvizate, şi ţărani români prost imbrăcaţi, cu mâini murdare, care le vindeau. Carnea putea proveni de la orice animal: vită, porc, oaie sau, de ce nu, măgar ori cal.  Am intrat in vorba cu unul dintre ţăranii care vindeau carne dubioasă, uşor vânătă:
      -Carne de măgar aveţi?
      -Avem, dar aducem doar la comandă!
       -Serios?
       -Da. Bani sa iasă!
       – Păi, carnea de măgar se mănânca?
       -O cunoşti matale că e de măgar? Ai mâncat mici? Ăia mari şi ieftini să  ştii că sunt din carne de măgar! Dacă îi intrebi pe-ăia care vând mici, spun că au carne de vită şi de oaie… Toţi măgarii  se taie! Ăia bătrâni!  …
       Înarmaţi cu un hoit de măgar recuperat de la o stână, noi, Martorii, am mers, pentru început, în comuna Călineşti, din Teleorman. Când au auzit că avem un măgar mort de vânzare oamenii ne-au trimis la nea Cristi, un sătean care se ocupa cu tăierea animalelor şi care şi-a improvizat un abator chiar lângă sediul poliţiei. Ghinion însă: măcelarul nu era acasă. Întrebând din om în om, am aflat că am putea plasa măgarul unui anume Costel a lui Jolea. Omul însă ne-a spus că urecheaţii nu sunt specialitatea lui şi ne-a recomandat să mergem la un alt măcelar vestit, din localitatea Maldaieni. În drum spre satul cu pricina, ne-am oprit să facem o încercare şi la abatorul Cicalex din Alexandria. Ne-am prezentat la poarta societăţii şi am intrat în discuţie cu angajaţii. Unul dintre ei, de profesie inspector veterinar, a fost dispus să ne dea chiar şi nişte sfaturi.
          -Avem şi noi de predat un animal.
          – Ce aveţi?
           – Măgar!
          -Duceți-vă la Peretu şi la Măldaieni. Ei cumpără și vând hoituri
          -  Şi ăia de la Măldăieni unde vând carnea de măgar?
            -Nu sunt autorizaţi, lucrează la negru. O vând la Bucureşti. O dau bucureștenilor s-o mănânce ei.
      Am urmat sfaturile primite de la veterinar şi am plecat spre Măldăieni, localitate situată foarte aproape de orasul Roşiori. Aici am aflat că măcelarul pe care-l căutam locuia chiar la intrarea în Rosiori. Individul era cunoscut în toată zona, aşa că nu ne-a fost greu să ajungem la poarta abatorului său. Afacerea mergea destul de bine, judecând după vila care-i crescuse lângă  abator.
              -Bună  ziua!
              -Ia spuneţi, care-i treaba?
              -Avem un măgar!
       Nea Costel a inceput  să numere bubele de pe măgar.
              – Fir-ar al dracu’, cu ce are el acolo! Vrei să-ţi arăt ce are acolo?
             -Nu! Nu!
             -Ştii ce are? Puroi are! Păi, câţi am tăiat eu, mă, din ăştia…
               -Mulţi?
               -Vezi? De aia nu-i bine!
               -Da’ ies mici buni din măgar mort?
               -Salam bun… Iese salam bun din el!  Vrei să-ţi tai şi ţie o bucată acasă? Iţi dau şi ţie o pulpă, să o iei acasă? E măgarul vostru. Mâncaţi şi voi deseară o frigare.
   Măcelarul nu a vrut să ne ia măgarul. Ne-am luat măgarul şi ne-am văzut de drum”.  (EVENIMENTUL ZILEI  din  8 aprilie 2004,   “HOITURI PE MESELE ROMÂNILOR “, reportaj semnat Martorii) .
Din ”reportaj” nu reiese în nici un fel că ar fi cumpărat cineva măgarul mort cu care Martorii s-au plimbat prin mai multe localități. Nu reiese în nici un fel că ar exista persoane care s-ar ocupa cu vânzarea de cadavre de animale. Nu există nici un fel de ”dezvăluiri” în articol, nu există nimic ci doar o înșiruire de bârfe și false investigații. Dar, citind aceste  rânduri, primul sentiment pe care-l ai este acela de a pune mâna pe topor  şi  de  a te duce să-i omori pe toți comercianții și producătorii români. Este exact lucrul pe care mizează Martorii faciști de la ziarul  Evenimentul Zilei.
Astfel de articole au fost scrise cu scopul de a răspândi în rândurile populaţiei spaima violentă, neliniştea  acută şi groaza colectivităţii faţă de micii  comercianţi şi producători  români. Autorii acestor articole sunt de fapt specializați în terorism de masă. Tehnica  de lucru a articolului publicat în EVENIMENTUL ZILEI este  împrumutată din tehnica de spionaj, dar totodată  autorii  articolului folosesc metode naziste.
“Martorii “ de la EVENIMENTUL ZILEI au fost  o armă psihologică  de tip terorist fabricată de presa postdecembristă cu tehnică nazistă şi pusă la dispoziţia Dictaturii fasciste băsesciene în războiul acesteia împotriva micilor producători români. Ei aveau rolul de a justifica măsurile criminale luate de Băsescu împotriva micilor comercianți și producători români. Martorii își vor face treaba și la un moment dat vor dispare din peisajul jurnalistic la fel de brusc precum au apărut.
În paralel cu acest război de presă, Traian  Băsescu  încearcă să extermine complet clasa de mijloc românească și de a o înlocui cu membri provenind din fosta Securitate și dintre foștii politruci comuniști.
Din ordinul Primăriei Generale  şi sub pretextul unor renovări este închis întreg centrul istoric al Bucureştiului (celebra stradă Lipscani și străzile din zonă),  unde era practicat comerţul stradal privat chiar pe timpul lui Ceauşescu.
Scopul real al închiderii Lipscaniului nu este însă modernizarea centrului Bucureștiului ci falimentarea firmelor de acolo. Primăria Generală are ca țintă lichidarea prin sugrumare a celor circa două mii de  firme mici de acolo şi de a se elibera locul pentru venirea marilor firme ale oligarhiei române. Acțiunea va continua mai ales după ce Băsescu ajunge președintele României.
În noaptea de 26 spre 27 februarie 2005, din ordinul primarului interimar  Răzvan  Murgeanu  a început ”activitatea de renovare” care a durat ani și ani de zile și a constat în înfigerea în asfaltul  străzilor a unor ţepi de oţel care să facă imposibilă intrarea oricărei maşini spre zona cu magazine din Centrul vechi al Capitalei.
Izolarea  de restul   lumii  a   Centrului  vechi al Capitalei a cuprins zona dintre  Calea Victoriei, Smârdan, Carada, Brătianu, Lipscani, Halelor, Splaiul  Independenţei, Bdul Brătianu, Calea Moşilor, Sf. Vineri.
Acest lucru a făcut ca aproximativ două mii  de firme mici din  zonă să  fie condamnate la faliment. Nu au mai avut posibilitatea de a se aproviziona cu marfă și drept urmare și-au pierdut clienții, străzile fiind complet blocate.
Presa şi televiziunile (mai ales ANTENELE lui Voiculescu) au salutat cu bucurie această  “iniţiativă”.  Ziarul Adevărul  titra în data de 28 februarie 2005 sub semnătura lui Titus Liviu Vulpe cu o satisfacţie greu ascunsă : “O iniţiativă salutară ! Primăria a închis   peste noapte circulaţia în centrul istoric!  Ceea ce au incercat, de zece ani, toți primarii generali a aplicat interimarul Razvan Murgeanu peste noapte… Liviu Negoita a propus, săptămâna trecută, Consiliului General închiderea totala a circulatiei auto in centrul istoric.” (ziarul Adevărul, 28 februarie 2005, articol de Titus Liviu Vulpe)
Locuitorii de aici, din Centrul istoric al Capitalei au fost anunţaţi de Primăria București că  perimetrul în care ei locuiau va rămâne închis  pentru reparaţii timp de şapte ani  şi li s-a sugerat să-şi abandoneze locuinţele.  Oamenii au intrat în panică, dar Primăria a rămas tare pe poziție știind că într-un regim fascist protestele oamenilor nu contează.
O lună mai târziu, fapt fără precedent în istoria de după 1989 a Primăriei Bucureşti, autorităţile locale  au acceptat să discute  cu locuitori din zonă şi cu  reprezentanţii  micilor comercianţi şi oameni de afaceri din perimetrul respectiv,  care  intraseră deja în faliment.
Pe 31 martie 2005 ziarista Magda Spiridon de la Evenimentul Zilei  publica  în ziarul cu pricina  un articol amplu  în care ridica în slăvi  atitudinea conciliantă a Primăriei Capitalei față de rezidenții din zonă.
Ce se întâmplase de fapt și în ce consta ”bunăvoința Primăriei Generale”?
”Bunăvoința” asta consta în faptul că arhitectul  şef al  Capitalei, Ştefan Dumitraşcu  promitea oamenilor că va reflecta  la posibilitatea ca Primăria să accepte intrarea în ”zona interzisă” a salvărilor şi a taximetrelor.
În plus, ca o favoare personală, arhitectul Dumitrașcu  a promis că  se va mai gândi dacă să dea sau nu  aprobare ca locuitorii din Centrul istoric să se poată întoarce la casele lor cu maşina proprietate personală  şi chiar să parcheze maşinile în curţile caselor în care ei locuiau și pe care erau proprietari.
Aceştia din urmă însă  ar fi putut parca maşinile  pe proprietăţile lor  şi  ar fi putut avea acces în locuinţele proprietate personală  numai în urma  obţinerii unei autorizaţii speciale  care se  obținea  pe baza depunerii la Primărie a unei cereri  din partea proprietarului care  dorea  să intre în casa lui. În cererea  locatarului   trebuia să existe, preciza arhitectul şef  Dumitraşcu, schiţa  cu  traseul pe care proprietarul urma să intre cu maşina proprietate personală în curtea   casei  lui, motivele pentru el dorea să parcheze maşina în curtea casei lui, locul din curtea casei pe care urma să parcheze mașina etc.
Așa se face că în România anilor 2005, pentru ca să intri în casa ta şi pe proprietatea ta îţi trebuia aprobare din partea  autorităţilor.  Altfel riscai amenda sau puşcăria.
România se transformase încetul cu încetul într-un fel de ghetou cu reguli fasciste de trai, după modelul ghetoului evreiesc din Varșovia de pe vremea regimului nazist. După cum somnul rațiunii naște monștri, abuzul de putere și delirul autoritarist al conducătorilor naște fascism    (va urma)

Gheorghe  PANAITESCU

Lasa un Comentariu

Adresa de email nu va fi afisata.

Comentariul dvs va fi supus atentiei conducerii publicatiei si va apare mai tarziu.
In caz ca va contine accente xenofobe, extremiste etc. nu va apare.

Campurile obligatorii sunt marcate cu *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Protected by WP Anti Spam