şişli escort - beylikdüzü escort - istanbul escort - escort

FASCISMUL BĂSESCIAN (VIII – ultimul episod)

          La  Şcoala de vară a TNL (Tineretul Național Liberal) din 2005, ministrul de atunci al Apărării, Teodor  Atanasiu  a  anunţat  în cuvântul de deschidere că principalul pericol cu care se confrunta  poporul român la acea oră era  terorismul.
Nimic mai adevărat. Numai că Atanasiu vorbea despre un alt terorism, iar poporul român era terorizat  de propria lui clasă politică în cârdăşie cu mass-media şi  cu  un  guvern  fascist. Terorizarea începuse în 2000.
În anul 20002 începe distrugerea buticurilor din scările de bloc și de pe proprietățile personale. Trăian Băsescu decoperise că și acestea erau nelegale.
Lupta cu buticurile cuprinde întreg teritoriul țării. Guvernul prin ordonanțele de urgență și Parlamentul țării, prin legi, furnizează ”muniția” legislativă.
În marile orașe din Ardeal, în orașele din Moldova și din Oltenia toată funcționărimea primăriilor, Jandarmeria, Poliția, Armata sunt mobilizate pentru a face praf orice mic magazin privat. Totul în numele integrării României în UE și în numele protejării românilor de abuzurile patronilor.
Ziarele informează meticulos despre cum merge nimicirea clasei de mijloc: “Aproape 700 de unitati din industria alimentara, majoritatea brutării, vor fi desfiintate daca nu indeplinesc normele UE la 1 octombrie 2006 “ (ZIUA, 25 ianuarie 2006)… “Sanepidul inchide 700 de fabrici de mâncare” (EVENIMENTUL , 25 ianuarie 2006)...  “Un număr de 38 de fabrici au fost inchise anul acesta !”   (EVENIMENTUL ZILEI) … “Anul trecut au fost inchise definitiv 324 de unitati, iar anul acesta, pana la aceasta data, 38 de unitati. Mergem mai realisti spre aderarea la UE”  (EVENIMENTUL ZILEI)…  “Două treimi din angajaţii români, la limita legii. Peste 1,2 milioane de români lucrează la negru – 30 la sută în construcţii şi exploatări forestiere şi 40 la sută în confecţii şi textile. Aceşti oameni nu au asigurări de sănătate împotriva accidentelor şi sunt expuşi abuzurilor din partea patronilor.” (ADEVĂRUL , 31 ianuarie 2006)
În curând, la fel cum Milițiile din Donețk au ajuns la țărmul Mării Azov,  Milițiile Băsesciene ajung la Marea Neagră, pe Litoral. Ele au misiunea de a alunga micii comercianți români de aici pentru ca în locul lor să vină străinii, în special nemții: “Războiul tonetelor se mută pe Litoral. Drumul nemţilor spre plajele româneşti va fi deschis cu buldozerele !” (ziarul Adevărul, 31 martie 2005) . 
Şefa Mediului,  Sulfina Barbu, citată de Adevărul, declară  o enormitate:  “Pentru a mai funcționa si în anul acesta, micii investitori români de pe Litoral vor fi obligati sa solicite autorizație de constructie, care însa nu va mai fi emisă”.
Deci Sulfina Barbu  le spune micilor comercianți români că pot să funcționeze pe Litoral dacă au autorizații, dar pe furiș ea dă ordin primarilor din Constanța să nu mai elibereze astfel de autorizații. Se poate imagina ceva mai pervers și mai parșiv din partea unui funcționar guvernamental ?
Autoritățile primesc ordin să amendeze până și pe țărăncile care vin în piețe să vândă ghiocei. Ziarul ADEVĂRUL scrie : “Prin culegere haotică, specia ghioceilor  se diminuează, numeric, pe teritoriul judeţului, şi poate duce la dispariţia ei din unele areale. Vom controla pieţele şi toate zonele de vânzare, în vederea reducerii acestei activităţi. Amenzile pentru culesul și vânzarea de ghiocei pe stradă sunt cuprinse între 10.000-15.000 RON pentru persoane fizice “ ( ADEVĂRUL, 4 martie 2006) .
A amenda cu 15000 de RON (adică aproape patru mii de euro) o țărancă amărâtă, desculță și dezbrăcată venită să vândă ghiocei în oraș nu reprezintă un act de aplicare a legii ci un act de bestialitate demn de Inchiziția medievală. O țară al cărei Parlament votează astfel de legi se descalifică automat ca stat și ca națiune.
Toate aceste crime și ticăloșii se comit în numele Uniunii Europene, în numele alinierii României la normele Uniunii Europene și la valorile europene, deși România nu era atunci membră a Uniunii Europene. Dar marea oligarhie comunisto-securistă trebuia să-și aranjeze afacerile în așa fel încât să cucerească toate piețele și afacerile-cheie din România înainte ca primii funcționari UE să calce pe pământul României.
Aceasta era de fapt și misiunea lui Traian Băsescu : distrugerea întregii clase românești de mijloc și alungarea ei de pe piață în favoarea oligarhiei române comunisto-securistă.
După Măcelul Patronașilor Români (sintagmă inventată de Sorin Roșca Stănescu de la ziarul ZIUA, unul dintre cei mai mari dușmani ai IMM-urilor),  urmează Măcelul Ţăranilor Români .
Constantin Banea, țăran fermier  din Dudeşti, Ilfov  a convocat în vara lui 2006 mai mulţi ziarişti români la ferma sa din Dudeşti, situată la 10,5 km de  Capitală. El le spune jurnaliștilor: “Tată, murim! Ne-au dat pămanturile înapoi, dar  nu avem voie sa facem agricultură! Am vite, am vaci, porci. Nu am voie să vând nimic. Am vreo 150 de oi . Lâna o sa o arunc, ca n-am unde sa o vand, nu mai cumpara nici o fabrica lână romaneasca. Pe langa asta, vin si cei de la rețelele electrice cu masinile de interventie, toată ziua ne strivesc culturile, se poarta de parca ei ar fi stăpâni aici” (ZIUA, 10 iunie 2006) .
Jurnaliștii îl ascultă și apoi trag concluziile: supărarea lui Costică Baciu  este oarecum stranie,  potrivnică  ideilor Uniunii Europene şi nejustificată fiindcă fermierul nu îndeplinește condițiile pentru a funcționa ca fermier.
Și ziariștii au dreptate. Conform legilor românești de la 2005, emise de Parlamentul României, țăranii români  pot deține ferme, dar ele trebuie să îndeplinească un ”minim” de condiții. Adică:
- să aibă  buncăre subterane antiaeriene  (antiatomice)  cu pereţi groşi de o jumătate de metru din beton armat, în suprafaţă de peste 90 de metri pătraţi,  prevăzute cu uşi metalice blindate  şi mai multe tunele  de refugiu precum şi cu  aparate de filtrare a aerului.
-să dispună de rampe de acces pentru persoanele cu handicap
- să dispună de  spaţii de parcare şi de zone  verzi de agrement în incinta spaţiului fermei
-să aibă  pe teritoriul fermei drumuri şi şosele (străzi) prevăzute cu carosabile şi semnalizatoare de circulaţie rutieră
-împrejmuirea fermei să fie decorativă  şi din zid de lemn sau beton înalt de cel puţin 1,80 metri  etc.
Costul unor asemenea amenajări  trece de  15-16 milioane de euro și Costică Baciu neavând îndeplinite aceste condiții, evident, nu poate face agricultură. Poliţia şi Jandarmeria  au primit ordin ca populația rurală să  respecte legea şi să nu ridice nimeni ferme care să nu îndeplinească cerinţele de mai sus . “Un sublocotenent de jandarmi din Argeş insistă ca fermele din zona lui să aibă buncăr antiatomic. El spune că n-are nimic cu ţăranii, dar aşa cere legea din luna ianuarie 2006″ (ziarul GÂNDUL, 7 aprilie 2006) .  Probabil că dacă fermierul  Baciu și ceilalți fermieri români ar fi îndeplinit condițiile de mai sus, Parlamentul României ar fi votat imediat o lege  care să prevadă ca fermele să fie dotate cu tunuri antiaeriene și lansatoare de rachete. Și tot acolo s-ar fi ajuns: neavând bani pentru așa ceva, fermierii români n-ar fi fost lăsați să practice agricultura.
Comportamentul autorităţilor române și al jurnaliștilor români față de micii comercianți și producători români  nu diferă prea mult de comportamentul Gestapo-ului nazist față de evrei și ruși.
Inspectorul de primărie  şi  jurnalistul sunt înfrățiți în lupta lor și constituie o echipă de asalt deja consacrată. Ambii luptă cot la cot împotriva dușmanilor  comuni:  micul comerciant și micul producător român. Jurnaliștii sunt  împuterniciţi  să  constate infracţiuni, să ancheteze, să surpe porţile, să  taie lacăte  ori să spargă uşile  micului patron român cu toporul   şi   să intre  pe proprietăţile particulare  aşa cum o făceau fostul  GESTAPO al lui Hitler și fosta Securitate a lui Ceaușescu.
Jurnaliștii au practic dreptul să aresteze și să-i interogheze pe micii întreprinzători români. Iată cum decurge anchetarea de către jurnaliștii de la Evenimentul Zilei  a unui mic întreprinzător român, un oarecare Potârcă, mic om de afaceri care venise în ”bârlogul lupilor” să ceară un drept la replică.
Jurnaliștii îl iau pe sus pe Potârcă și-l duc în fața anchetatoarei-șefe, Ondine Gherguț.
Faptul că Potârcă era însoțit de propriul său avocat nu o impresionează pe jurnalista  Ondine Gherguţ, care asemenei anchetatorilor KGB îl ia în primire de la uşă pe ”acuzat”, cu un ton  nimicitor:
 ” Ziarista : – Cum ati reusit, domnule Potârcă, sa vindeti  un reactor, vechi de 26 de ani, cu 8 milioane de dolari ?
 Potârcă  – Asta-i altceva, doamnă! Eu am venit să-mi dați drept la replică… 
Ziarista:  -Drept la replica se dă atunci când se greşește. E real prețul de 8 milioane de dolari?
Avocatul lui Potârcă: Vă atrage în capcana, domnule,  nu vedeti? Nu raspundeți, domnule!  Mergem mai bine la alt ziar…
Ziarista:    – Vă rog mai întâi sa dați voi replică la prețul reactorului! Cu cât ați vândut reactorul si  câți ani a fost folosit el la combinatul de la Arad? 
Potârcă – Eu am venit sa dau drept la replică…
Ziarista:  -Foarte bine, dar spuneți-ne si cum ați reusit să vindeți reactorul la VGB, firma domnului Tender?
Potârcă:-Eu am venit sa spun adevarul. Ce ați scris dumneavoastră sunt niște prostii…
Ziarista:- Cât costă reactorul, domnule Potârcă ? Spuneți-mi  cum ati reusit sa vindeti reactorul cu o suma așa de mare ? Nu de alta, dar sunt și eu curioasă.
Avocatul : -Nu răspundeți, domnule! Nu-i răspundeți că vă bagă în pușcărie !
Potârcă –De ce să vă spun dumneavoastră, doamnă cum am reușit să vând utilajul ? Cine sunteți dumneavoastră să-mi cereți așa ceva ? Dumneavoastră sunteți persoană abilitată să faceti o evaluare la un utilaj?  Nu aveți pregatirea asta, nu stiți ce înseamna un utilaj…
Ziarista :-Ne interesează cu cât a cumparat RAFO reactorul.
Potârcă: -De ce sa vă intereseze? Cine sunteți dumneavoastră să vă intereseze așa ceva? Eu sunt om de afaceri. Dumnneavoastră ce sunteți ? Sunteți Garda Financiara ? Ce sunteți dumneavoastră?
Ziarista: -Așa…Suntem curioși. Doar nu aveti nimic de ascuns?!
Potârcă :-Nu doamnă, eu am venit să spun aici adevarul.
Avocatul : Nu vedeti , domnule , ca iar v-a atras în capcană? Nu mai răspundeţi, domnule!
Ziarista : – Domnule Potârcă, dv. sunteti membru sau șef  într-un partid al rromilor…
Potârcă : -Da, sunt. Trebuia să vă cer dumneavoastră permisiunea mai întâi ? Sau ce…
Ziarista : -Nu. Dar văd că sunteti om politic. Îl lăsați pe avocat să vă cenzureze?
Potârcă :-Nu mă cenzurează nimeni. Dar nu sunteți un ziar corect. Eu vă arăt documente.
Ziarista :-Vă rog!  Dacă ați vândut utilajul cu o suma mult mai mica, foarte bine ! Vreau să vedem dacă ați vândut sau nu cu 8 milioane de dolari…
Potârcă :-Si ce dacă am vândut? Pot să vând orice, care-i problema daca am vândut? Eu vreau să vă spun ca Arpechim e la Pitesti, la Arad e Archim, ati greșit.
Ziarista :-…Domnule Potârca!  Sa trecem la reactor. Ne interesează câți bani ați luat pe reactor. Ia  spuneţi : cât aţi luat pe reactor?”  (ziarul EVENIMENTUL ZILEI, 18 noiembrie 2004)
Ancheta de mai sus este o anchetă în toată regula, numai că este una ilegală și purtată de pe poziții de forță de către o anchetatoare stalinistă. Anchetatoarea folosește metode KGB-iste de intimidare și vrea să smulgă lui Potârcă o parte din cei opt milioane de dolari, dar acesta refuză să scoată banii și să se lase jefuit și să plătească ”zeciuiala” către presă.
Ziariștii îl vor hăitui pe Potârcă mai bine de opt ani. În al nouălea an de hăituire presa va reuși să-l bage după gratii pe omul de afaceri și să-l ruineze. În România arta jurnalisticii nu seamănă cu arta dezvăluirii adevărului sau a informării opiniei publice ci seamănă mai mult cu arta asasinilor ninja. Astăzi, indiferent cine ai fi și indiferent cât ai fi de cinstit și corect, presa te distruge din punct de vedere social dacă ea vrea asta. Dar să ne reîntoarcem la controalele și inspecțiile de care vorbeam.
Controalele pe care le fac autoritățile se fac de obicei noaptea, după ora 24.00. Le face mai ales Rovana Plumb, șefa OPC (ANPC). Este interesant să urmărim traseul acestei funcționare, membră marcantă a PSD, azi ministereasă în Guvernul Ponta.
Rovana Plumb este o femeie care are o familie grea, doi copii și un bărbat pensionat, cu o pensie de șapte sute de lei pe lună.
Rovana Plumb a fost toată viața slujbașă la stat. În ciuda acestui fapt, Rovana Plumb este o femeie bogată, posesoare a cinci imobile și a tot atâtea terenuri. Ea are conturi în bănci, acțiuni, pasive la bănci  și bijuterii care ating suma de un million de euro.
Deși era șefa OPC (ANPC), Rovana Plumb se ocupa cu inspectarea firmelor private, cu toate că  respectivele controale și inspecții trebuia să le facă subalternii ei și nu ea.
Dar iată cum descurge o astfel de ”inspecție” la care participă însăși Rovana Plumb, actuala ministereasă a Mediului: “Ora trei dimineaţa, cartierul bucureştean Dristor. Inspectorii de la Protecţia Consumatorilor se chinuiesc să deschidă uşa unei brutării. Intră… Patronul doarme…Pe o masă zac câţiva cozonaci mucegăiți, de pe malaxorul in care se framântă aluatul atârnă cocă veche şi înnegrită probabil de la vaselină. La subsol, mizerie mare. Aici este depozitul de faină. “ (ADEVĂRUL , aprilie  2004, articol scris de Ioana Oancea ).
Amărâtul de patron, obosit de munca de peste zi, sculat din somn, nici n-apucă să se dezmeticească bine şi să se dumirească despre ce este vorba. Indivizii care au năvălit peste el în casă îi  pun lanternele în ochi şi  urlă la el. I se aplică pe loc  o amendă de 100 de milioane  de lei vechi după care patronul este anunţat că i s-a închis brutăria fiindcă a fost prins că otrăvește populația cu pâine în care amestecă vaselină de motor și excremente de șobolani.
Buimăcit de somn, omul  întreabă ce s-a întâmplat, cu ce a greşit, cine sunt cei care au dat buzna în casa lui și cum au intrat în incintă.
I se răspunde: suntem ANPC-ul și și-am forțat ușa de la intrare. Am văzut cum băgai kilograme întregi de vaselină şi ulei de motor  în coca pentru pâine precum și excremente de șobolan   cu scopul criminal ca să-i omori pe românii care cumpără pâine de la tine. De asemenea pui în vânzare cozonaci  mucegăiți. Martori sunt acești domni și doamne care sunt cu noi și care sunt jurnaliști.
Omul face ochii mari, rămâne uimit, protestează, apoi râde: sunteți nebuni! Cred că voi ați scăpat de la balamuc. Cum să otrăvesc lumea? De ce să fac asta? Cum puteți vorbi așa?…
Dar n-are nici o şansă. Poliţia, inspectorii ANPC şi ziariştii îl dau afară din casă și pe el și întreaga familie, îi aplică  sigiliile pe uşi, după care îi declară că i-au închis firma.
Ziarista Ioana Oancea explică în articolul din ADEVĂRUL ce a făcut mai departe ”echipa de control”.  Comandoul condus de Rovana Plumb a năvălit peste un alt brutar căruia îi sparge și acestuia ușa pe la ora patru dimineața. S-o lăsăm pe ziaristă să relateze : “Rafturile pe care stă pâinea la dospit sunt mucegăite, făina colcăie de gândaci, iar malaxoarele par să nu mai fi văzut apa de ceva timp. Pâinea gata făcută este ţinută in lăzi puse direct pe ciment, lângă nişte fotolii vechi şi anvelope auto. Depozitul de făină este tot la subsol. În timp  ce cobori treptele, te loveşte un miros de latrină amestecat cu unul de grajd. Pe sacii cu făină stau moţ excremente de şobolani” (ADEVĂRUL , aprilie  2004, articol scris de Ioana Oancea ).
Inspectorii și jurnaliștii îl lămuresc pe patronul buimăcit, trezit din somn cu lanternele în ochi  că  tocmai a fost prins otrăvind populația Bucureștiului  cu  pâine cu mucegai şi cu excremente de şobolan în ea. Acesta exclamă: ce pâine mucegăită? Eu nu am destulă pâine să vând la câtă cer oamenii! Ce șobolani? Ați înnebunit?”
I se explică faptul că e un criminal și că tocmai a fost prins asupra faptului, pe când otrăvea coca punând în ea excremente de șobolan și mercur. Martori sunt domnii jurnaliști. Ca atare va primi o amendă de o sută de milioane de lei și i se va închide brutăria. Inspectorii ANPC îi aplică sigiliile pe ușă și-l anunță că brutăria i-a fost închisă. El și cei 12 angajați pot să plece unde-or vedea cu ochii.
După care banda, în frunte cu Rovana Plumb, șefa ANPC   pleacă  voioasă mai departe. Ziarista  Ioana Oancea  arată cum  grupul pornește în puterea nopţii  “să mai calce”  pe cineva: “Următoarea  brutărie călcată de ANPC este la Piaţa Sudului. Pe unul dintre mânerele cuptorului de coacere stă atârnată o pereche de şosete puse la uscat. Într-o cameră întunecată din spate stau, unii peste alţii, saci intregi plini cu maia direct pe ciment. În cealaltă cameră e laboratorul de prăjituri. Într-o ladă frigorifică, singura “marfă” o constituie gândacii morţi. Alături, într-un frigider împuţit, zace o pungă murdară, plină cu margarină îngalbenită. Firma se alege cu închiderea definitivă şi cu o amendă de 100 milioane de lei. “  (ADEVĂRUL , aprilie  2004, articol scris de Ioana Oancea ).
Dar noaptea nu s-a sfârşit. Criminalii care otrăvesc populația Bucureștiului sunt mulți. Sunt mii de mici comercianți și producători români care noaptea toarnă coșuri întregi de excremente de șobolani și tone întregi de mercur și vaselină industrială în coca pentru cozonaci și pâine. Scopul și ținta acestor asasini este să ucidă toată populația Bucureștiului intoxicând-o cu excremente de șobolan, cu mercur, cu arsenic etc.  Noroc cu OPC (ANPC) și cu Rovana Plumb care veghează și care îi va stârpi pe acești sabotori și pe acești dușmani ai poporului  până la unul.
Dar de ce face Rovana Plumb inspecții la orele 3 noaptea și nu le face ziua? Nu are timp să facă inspecții ziua? Cum se face că toți brutarii ăștia sunt niște criminali care urmăresc uciderea și asasinarea românilor și SRI-ul, Doi și-un Sfert, DIA etc nu știu nimic de acest lucru? Cum se face că în spitale nu s-a înregistrat în acea perioadă nici măcar un singur caz de intoxicare cu excremente de șobolan, cu arsenic, cu mercur sau cu vaselină industrială? Cum se face că niciodată sutele de mii de cumpărători nu s-au plâns de calitatea pâinii? Și de unde luau brutarii tonele de mercur pe care le turnau în aluatul pemtru cozonaci și pâine? Mercurul este la fel de scump ca aurul. Cu ce bani îl plăteau?
Răspunsul la toate aceste întrebări este unul singur: toate aceste acuze de otrăvire a pâinii erau minciuni, fabulații care urmăreau să justifice asasinarea economică a micilor producători români care trebuia eliminați de pe piață cu orice preț.
Dar s-o ascultăm mai departe pe ziarista de la ADEVARUL :  “Victima colaterală a controlului cade o rulotă, tot din Piaţa Sudului. La inceput, vânzătorul ia totul in glumă şi face miştouri cu Rovana Plumb, seful Autoritătii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului. Pedeapsa: inchidere firmei şi amendă de 100 milioane de lei”  (ADEVĂRUL , aprilie  2004, articol scris de Ioana Oancea ).
Aşadar , bântuind în creierii nopții  pe străzile pustii ale Capitalei  împreună cu jurnalistele după ea,  Rovanei Plumb i se pune pata pe  un vânzător tânăr de tonetă care, amuzat,   fluierase  după  gaşca de muieri care băteau străzile şi pe care le crede probabil niște vagaboande. El  face  glume cu   ele, confundându-le probabil  cu  prostituatele din zonă. Scorpia-şefă, se întoarce  şi-l amendează  pe  nefericitul vânzător de tonetă cu fix 100 milioane de lei  şi închide firma la care el lucrează. În baza cărei legi? Ce articol de lege aplică ea când face acest abuz?
Se pare că Rovana Plumb, şefa ANPC-ului,  indiferent care ar fi abaterea  pe care ea o constată, nu poate să dea  nefericitei victime  care-i pică în gheare amenzi mai mici decât  costul de atunci al  unui apartament. Adică fix  o sută de milioane de  lei vechi!
De ce face șefa OPC (ANPC) asta? Nu cumva fiindcă după noile legi românești (de atunci)  30% din amendă intră automat  în buzunarele inspectorului care o dă?
Rovana Plumb a aplicat în noaptea respectivă cinci amenzi în valoare totală de o jumătate de milion de lei. Legea de atunci zicea că 150 de milioane de lei îi reveneau de drept Rovanei Plumb. A luat Rovana Plumb acești bani în noaptea aceea sau nu a luat? Lua Rovana Plumb în fiecare noapte din inspecții o cotă-parte de 150 de milioane? De acest răspuns depinde legalitatea averii pe care ea o deține. Dacă pe timpul cât a fost șefa OPC Rovana Plumb a luat 150 de milioane pe noapte ca parte din amenzi, atunci averea de peste 10 milioane de euro pe care ea o deține acum este legală. Dar este o avere făcută pe blesteme, pe lacrimi și sânge și tot ce este clădit pe lacrimi și sânge nu durează. Dar dacă Rovana Plumb nu a luat cotă-parte din amenzi, atunci ea va trebui să explice proveniența averii de milioane de euro pe care o are. Va fi obligată să facă asta de legea care va apare anul viitor și în care fiecare posesor de imobil va trebui să explice proveniența imobilului până la al treilea posesor. Adică dacă ai cumpărat o casă, va trebui să explici cu documente și de unde avea casa cel care ți-a vândut-o. Așa este în lumea civilizată.
Astăzi Rovana Plumb, femeie al cărei soț (Plumb Dan) este pensionar cu o pensie lunară de șapte sute de lei lunar, este posesoarea unei averi de peste zece milioane de euro și una dintre cele mai bogate funcționare din România: posedă cinci terenuri, cinci case (dintre care una în București Pantelimon cu suprafața de 671 metri pătrați), bijuterii, obiecte de artă, colecții numismate etc, conturi bancare la patru bănci, plasamente și investiții în valoare de peste 20000 de euro, pasive financiare în străinătate de aproape un milion de euro.
Averea Rovanei Plumb este o  avere greu de justificat de către o funcționară, fie ea și ministereasă, chiar dacă o perioadă de patru ani a fost parlamentară europeană, cu un venit anual de treizeci de mii de euro pe an și o altă perioadă de patru ani iar a fost parlamentară europeană cu un venit anual de 82 000 de euro pe an.
S-o lăsăm însă pe Rovana Plumb și OPC-ul ei și să mergem mai departe.
Se înființează în curând  Poliţia Pieţelor, organ anticonstituţional şi exagerat represiv. Ionel Blănculescu, ministrul Controlului, la Bilanţul din august 2004 cerea cu glas de tunet ca Garda Financiară să fie înzestrată cu  tunuri, tancuri şi elicoptere de luptă ca să scoată  specula  din piețe.
Instigată de jurnaliștii fasciști, populația începe să-i atace pe ”bogătani”.   “În timp ce se afla la cumparaturi pe Bulevardul Ion Mihalache, omul de afaceri Irinel Columbeanu a avut parte de un incindent neplacut. Bucurestenii s-au adunat ca la nuntă si au inceput sa-l huiduie, facandu-l  „circar“, „corupător de minore“ si „boșorog“   (GARDIANUL , 18 iulie 2006)
Inspecţiile şi controalele fără sfârșit duc la distrugerea Pieţei Coşbuc  şi la aruncarea în stradă a  sutelor  de  mici  comercianţi care aveau aici contracte ferme cu  Primăria lui Vanghelie,  distrugerea   Pieţei Rahova despre  care am   mai scris, evacuarea  Pieţei Crângaşi  cu ajutorul jandarmilor de către primarul Poteraş.
Este distrusă  Piața  Obor, monument istoric și diamant al  Evului Mediu  Românesc,  Place Greve a românilor, unde se întâlneau  negustorimea fanariotă greacă şi rusă, loc în care se duceau la îndeplinire execuţiile publice poruncite de domnitorii români şi în care călăul tăia capetele condamnaţilor cu securea pe butuc. Distrugerea acestei pieţe este un act de terorism, este o acţiune sută la sută antiromânească.
Toate aceste distrugeri și crime se fac în numele modernizării și în numele  aderării României la Uniunea Europeană.
În realitate este vorba de acapararea întregului comerț din România de către clanurile politicienilor mafioți și de jefuirea banului public sub pretextul modernizării piețelor. Acțiunea de ”modernizare a piețelor”, acțiune inutilă, încredințată unor forme private, a costat statul român peste 20 de miliarde de euro, bamni plătiți din buzunarele contribuabililor și intrați în buzunarele politicienilor, funcționarilor și oligarhilor mafioți precum și în conturile marilor ziare și televiziuni sub formă de comenzi publicitare.
Peste tot sunt  distruse sute de mii  de firme, milioane  de oameni sunt  aruncaţi în stradă de nişte guvernanţi pe care nu-i interesează nimic decât soarta propriilor lor familii şi propriile afaceri. Întreaga clasă de mijloc din România este cuprinsă de teroare. Statul român a ajuns duşmanul propriilor lui cetăţeni.
Evident, peste tot se face o propagandă înnebunitoare democraţiei europene  de către presă care caută să  pună  toate aceste crime sub basca intrării în Uniunea Europeană.
În realitate este vorba de ravagiile corupției care a devenit fenoment național. Statul este jefuit de banul public. Autorii jefuirii banului public sunt oligarhii mafioți, funcționarii corupți, politicienii și jurnaliștii șantajiști.
Se inventează șmecheria numită ”economate”. Autoritățile distrug magazinele micilor comercianți (care  ”jefuiesc” pensionarii) pentru ca să ridice, chipurile, niște magazine numite ”economate” de unde pensionarii și săracii urmau să ia alimente aproape pe degeaba. În realitate alimentele de la economate costau mai mult ca alimentele de pe piață. În cele din urmă economatele dispar în vârtejul schimbărilor.
Câţi bani de la buget s-au cheltuit oare cu  aceste economate şi cum se justifică oare aceste cheltuieli  azi, când economatele au dispărut?  Era nevoie de economate în România ? De ce ?  Izbucnise cumva foametea ori războiul civil şi nu ştiam  noi?
Numai investiţiile din economatul inaugurat la 28 aprilie 2005 de primarul  Vanghelie în Piața Rahova  au costat statul peste  zece milioane  de euro.  Bani publici. Pe ce căi a căpătat aprobările  Vanghelie ca să cheltuie banii contribuabililor  pe aşa ceva?  De ce azi aceste economate ridicate pe bani publici sunt magazine private și nimeni nu cercetează acest aspect?
În paralel cu ridicarea economatelor se continuă instigarea de tip fascist a populației împotriva micilor comercianți și producători români: “Ăsta, buticarul, e plin de bani, mamă, nu-l crede. A fost si în Germania. Când au vrut nemtii sa-l trimita acasa, că stătea ilegal acolo, a amenintat ca se aruncă de la etajul 9”, ne-a soptit Elena S., vecina buticarului.”   (ziarul Libertatea,  27 iulie 2004, articol scris de  Magda Spiridon).
Ziarista Magda Spiridon  relatează  cu plăcere   părerile oamenilor  în privinţa buticarilor şi a buticurilor :  “Să le darâme, mamă, să dărâme toate chioșcurile și buticurile, poate așa o să avem și noi liniște! “ (Libertatea,  27 iulie 2004,  Magda Spiridon ).
Pe 19 octombrie 2004  primarul Sectorului 2  din Capitală, Niculae Onţanu  dispune  evacuarea din Piaţa Obor a peste 300 de firme româneşti mici şi mijlocii  sub motivaţia că vrea  “să aducă în locul acestora…civilizaţia” !
În aprilie 2005, în ciuda unor vii proteste, autorităţile  Guvernului de la Bucureşti   au reluat  procedura de lichidare forţată a IMM-urilor. Au fost desfiinţate  55000 de  societăţi mici şi mijlocii aparţinând  micilor patroni  români,   acuzate că ar fi  datoare la bugetul de stat.
Daniel Chiţoiu, vicepreşedintele  Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF) a declarat că datoriile acestor firme totalizau 14000 de  miliarde lei  şi ca atare  era musai ca ele să fie lichidate. Toate!
Cîteva firme aveau, într-adevăr, datorii mai mari, dar marea majoritate a firmelor aveau datorii de câteva sute de euro. De ce trebuia anihilate?
Pe de altă parte  toate aceste datorii constau din dobânzile  la  impozitul neachitat la timp. Erau deci  datorii artificiale.
Toate aceste orori  erau comise în numele democraţiei  Uniunii   Europene, în numele aderării României la UE, al apărării  şi al  ocrotirii dreptului  consumatorului precum şi în numele libertăţilor şi drepturilor omului.
Jurnaliştii  de la ziarele centrale lămureau  pe oamenii simpli de pe margine că aşa se face şi în ţările avansate din Occident. Lucru care nu era adevărat.
Pe strada Tipografilor  la nr. 33  din Bucureşti  Ruxandra Awad   investise în magazinul ei peste un milion de dolari. Ea se judecase cu  statul român la Strassbourg și câștigase procesul. Când buldozerele Primăriei București au venit să-i demoleze magazinul, ea  s-a legat cu lanţuri  de clădirea  magazinului a cărei proprietară  era şi a arătat plângând  hotărârea Curţii de la Strassbourg prin care instanţa europeană obliga  Guvernul  României   să  nu-i  demoleze magazinul.
Inspectorii Primăriei București au scuipat  râzând pe decizia  Curţii  de la Strassbourg  şi au trecut la demolarea magazinului în timp ce unii dintre angajaţii  primăriei au început s-o jefuiască pe proprietara care plângea în hohote  şi  asta  sub privirile  impasibile ale poliţiştilor şi ale jurnaliştilor.
Unul dintre hoţi,  M.  Ilie, de 33 ani, angajat al ADP Sector 1,  a  fost chiar văzut  de oameni  ieşind din magazin cu nişte motoare electrice  în braţe, dar hoţul nu a păţit nimic, fiind felicitat pe ascuns de colegii lui.
Înainte de a dărâma magazinul,  autorităţile au încărcat marfa din magazin în mai multe camioane care au plecat în viteză într-o direcţie necunoscută. Clădirea  a fost distrusă din temelii în aplauzele pensionarilor și ale jurnaliștilor prezenți  care strigau ”JOS CU BOGAȚII!” în timp ce proprietara,   care-şi pierduse cunoştinţa,  zăcea leşinată  la pământ fără să fie băgată în seamă de nimeni.
Preşedintele SUA,  George  Bush, l-a primit la Washington în 2005 pe Trăian Băsescu și i-a spus fostului ofiţer comunist ajuns președinte al României:  “Sunt impresionat de felul în care vă conduceți tara (…) Nu vă pot mulțumi îndeajuns că ați venit. Cred că Romania e un partener special pentru că împărtășește aceleași valori ca și noi, drepturile omului, libertate și transparență și cred că președintele Băsescu e un lider special pentru că respectă aceste valori”.
Singurele activități ale primarului Traian Băsescu ca edil al Capitalei fuseseră distrugerea cu buldozerele a un sfert de milion de magazine, chioșcuri, tarabe, aruncarea în șomaj și alungarea peste graniță a două milioane de români, distrugerea garajelor și omorârea câinilor.
Este exclus ca președintele  Bush să fi fost în cunoștință de cauză asupra acestor ”activități” ale fostului primar  atunci când zicea că este impresionat de felul în care Traian Băsescu conducea țara. Dimpotrivă!  Declarația președintelui Bush arată un lucru alarmant, anume că americanii habar nu aveau ce se întâmpla în România. Oligarhia română solidară cu Băsescu reușise să formeze un aparat prezidențial care-i intoxica informativ și-i inducea în eroare pe americani.
Cum fusese posibil acest lucru? Simplu: americanii au prostul obicei de a se încredința orbește în aliați. De aici li se trag toate eșecurile și belelele  din politica lor externă. Președintele SUA declara cu gura lui că era  impresionat că Traian Băsescu împărtășea aceleași valori cu SUA.
Era clar că George Bush habar nu avea ce se întâmpla în România. În realitate Traian Băsescu scuipa pe toate hotărârile Justiției, pe deciziile Curții de la Starssburg și-și bătea joc și de americani, și de  poporul român și de UE.
Văzând că americanii puteau fi îmbrobodiți la fel de ușor ca rușii, oamenii lui Băsescu reiau în forță distrugerea clasei de mijloc din România.
Pe data de 29 martie 2005 primarul  Poteraş a evacuat cu ajutorul trupelor de jandarmi  toţi comercianţii din   Piaţa Crângaşi “pentru ca să creeze un comerţ civilizat în zonă  şi pentru că a sufocat-o gunoiul “. 
Pe data de 31 martie 2005  ziarul  Adevărul sub semnătura ziaristului Valentin Popescu  dă publicităţii un amplu articol în sprijinul doamnei titulară la Ministerul  Mediului şi al Apelor , Sulfina Barbu.
Sulfina Barbu  anunţase înainte cu o zi  că  statul român  “a reziliat în mod unilateral toate contractele de concesionare a unor plaje  de pe Litoralul românesc al Mării Negre, contracte  pe care le semnase cu cele câteva  sute de  mici  firme româneşti”, contracte de concesionare în baza cărora micii patroni  români făcuseră investiţii uriaşe.
Şefa  Ministerului Mediului a mai spus că în decurs de numai 72 de ore de la expirarea termenului dat de stat  fiecare mic patron şi  întreprinzător român  trebuia  “să-și demoleze singur construcția”, în  caz contrar  buldozerele şi trupele guvernamentale îşi vor face apariţia pe plajă (ceea ce s-a şi întâmplat ).
Toate aceste  acţiuni  profund ilegale la  care  autorităţile statului român recurg  se fac de fiecare dată în numele aderării României la valorile Uniunii Europene, în numele legalităţii, în numele intereselor cetăţenilor ţării.
Termenele de evacuare,  ultimatumurile și condiţiile umilitoare puse micilor producători și comercianți români de a-şi demola singuri locuinţele şi magazinele trădează latura extremistă a statului,  mentalitatea de fascist a funcţionarului român  rigid şi intolerant, fie el ministru sau simplu inspector,  aroganţa, câinoşenia, răceala de gheaţă din sufletul lui şi profundul dispreţ pe care el îl nutreşte pentru cetățenii statului.
Acestea sunt trăsături specifice statului fascist. Legea pe care o promulgă azi, mâine statul român n-o mai recunoaşte, contractul pe care el îl încheie acum, mâine nu mai este valabil. Înţelegerea pe care   a   făcut-o  în dimineaţa asta  cu o firmă, mâine statul român o anulează și o rupe.
Între funcţionărimea publică română şi masa cetăţenilor români nu există relaţii de colaborare şi respect  ci relaţii  conflictuale şi  de ură. Relații ca de la ocupant  la  ocupat, ocupantul fiind funcționarul român, având alături jandarmul și polițistul.
Toate acestea duc inerent în cele din urmă la mișcări de revoltă, la ură contra statului și la mișcări de secesiune și dorință de autonomie. Ucraina este doar unul dintre exemple. Se pare însă că statul român nu a învățat absolut nici o lecție a istoriei prin care a trecut și nici exemple de la pățaniile vecinilor nu vrea să ia.
Pe toată perioada 2000-2014 cât Traian Băsescu a fost primar al Bucureștiului și apoi președinte al României, poporul român a fost supus unor abuzuri și umilințe de neimaginat, demne de epoca Evului Mediu.
Tăcerea profundă a Bisericii  Ortodoxe Române în faţa acestor crime și umilințe în  timp ce Creştinismul  ţipă  împotriva asupririi și a nedreptății  din fiecare literă a Evangheliei, arată că instituţia Bisericii Ortodoxe Române a murit în România din punct de vedere social  şi că americanul Phillip Berrigan are dreptate atunci când spune : “Condamn  Biserica creștină  și sinagogile din America pentru tăcerea si lașitatea lor în fața crimelor comise de statul  nostru. Suntem convinși că birocrația religioasă din această țară este rasistă, este complice în acest razboi și este ostilă cauzei săracilor.” (Philip Berrigan, Wide the Prison Gates).

      Pe data de  16 aprilie 2004  prim-ministrul Adrian Năstase,  comunica  în cadrul unei conferinţe de presă  că în România  erau înregistraţi la acea oră  200000 (două sute de mii) de oameni  “care îndeplineau condiţiile de patron”  la o populaţie activă de  22 milioane de  locuitori    din  care  4,6   milioane contribuabili erau salariaţi.
Cu excepţia dlui Adrian Năstase, nimeni în România nu ştia ce însemna  “persoane care îndeplinesc condiţia de patron “,  după cum  nu se ştia  clar  ce se înţelegea prin    “contribuabil  salariat “, o altă noțiune stupidă inventată tot de Adrian Năsatase.  Să zicem totuşi că  la 16 aprilie 2004  mai existau  în România  200000 de mici patroni români (din 700000 câți fuseseră patru ani mai înainte).
Pe data de  sâmbătă 28 ianuarie 2006  orele  12. 00  reprezentanţii Guvernului  de la Bucureşti  au anunţat  că autorităţile au demarat ”acţiunea de lichidare a  circa 200000 de firme mici şi mijlocii din România pentru că nu-și depuseseră bilanțul contabil pe anul 2005!”
Din punct de  vedere matematic, după o luptă de aproape șase ani clasa românească de mijloc era, în sfârşit, distrusă. În România nu mai exista nici un mic comerciant și producător român! Oligarhia românească lacomă și rapace cucerise totul: piețele, comerțul stradal, mica producție etc.
Ce nu putuseră cuceri, oligarhii români împărțiseră cu oligarhii din corporațiile și trusturile străine. România s-a mafiotizat integral și mafioții și-au instalat oamenii lor pe întreg lanțul comercial-productiv. Nici măcar merele și roșiile românești nu mai aveau permis de intrare pe piață fiindcă roșiile și merele veneau (și vin și azi) din străinătate.
Corupția, protejarea de interese, licitații trucate, apobări pe șest au transformat România într-o societate căzută în marasm.
Jaful banului public a devenit o plagă. Îmbogățirea nemeritată prin mijloace frauduloase a dus la instalarea în fruntea societății a gunoaielor sociale și a falsificatorilor de acte juridice. Oamenii cu adevărat valoroși au făcut un pas înapoi și au refuzat să intre în politică sau în administrație. Crima organizată a acaparat toate ramurile economico-financiare. România a devenit un stat pirateresc, un fel de Alger medieval în care nu urcă pe scara succesului decât infractorii și criminalii. Dar ea a devenit totodată și un stat cu pronunțate trăsături de dictatură fascistă.
Într-un târziu, SUA și-au dat seama de acest lucru. Arestările pe care le vedem astăzi și condamnările pe care le pronunță Justiția băgându-i pe după gratii pe unii oligarhi sunt semnale evidente că SUA intervin în forță pentru eradicarea răului. Este posibil însă ca intervenția SUA să fie tardivă. Mult prea tardivă. Deja mafioții aruncați după gratii sunt pe punctul de a scăpa. Voiculescu, patronul ANTENELOR este pe jumătate afară din pușcărie. Alți politicieni și oligarhi infractori au fugit peste graniță cu valizele umplute cu lingouri de aur sau cu bani. Iar la televiziuni se strigă:  ”BĂSESCU  PREMIER!”.       (sfârșit)
Gheorghe  PANAITESCU

Lasa un Comentariu

Adresa de email nu va fi afisata.

Comentariul dvs va fi supus atentiei conducerii publicatiei si va apare mai tarziu.
In caz ca va contine accente xenofobe, extremiste etc. nu va apare.

Campurile obligatorii sunt marcate cu *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Protected by WP Anti Spam