istanbul escort - kadıköy escort - gaming notebook - araç içi kamera

Riscul ca Republicile Populare Donețk și Lugansk să dispară. CELE 10 MISTERE ALE NOVORUSIEI

    Novorusia (sau Noua Rusie) este o federație deschisă de republici, asemănătoare Uniunii Europene. Granițele ei nu sunt fixate și ea se dezvoltă progresiv prin primirea de noi membri. Novorusia a apărut ca o consecință a Revoluției Socialiste din Donbass din februarie 2014.  Oficial, se numește acum Uniunea Republicilor Populare Donețk și Lugansk. Aceste republici sunt republici populare, de orientare socialistă, antioligarhice. Ele sunt doar două dintre cele 37 state ale lumii nerecunoscute sau recunoscute parțial ca state.
Republica Populară Donețk (RPD) și Republica Populară Lugansk (RPL) sunt state recunoscute parțial, fiindcă ele au fost recunoscute doar de  Republica Osetia de Nord.
Novorusia a luat ființă în urmă cu două luni prin unirea RPD ȘI RPL, când la Donețk s-a format Sovietul Suprem al Novorusiei (Parlamentul) și s-a hotărât unificarea celor două noi republici. Capitala Novorusiei a fost stabilită la Donețk.
De atunci și până în ziua de azi mai multe mistere profunde dăinuie între frontierele acestei federații.
Greșelile grave pe care le fac Uniunea Europeană și Kievul în relațiile cu Rusia se datorează tocmai faptului că ele nu cunosc ce se întâmplă în Novorusia.
Și ce se întâmplă în Novorusia sunt lucruri extrem de enigmatice. Însăși identificarea și localizarea acestor mistere este o aventură riscantă. Mulți jurnaliști ruși ori occidentali și-au pierdut viețile încercând să elucideze aceste enigme.
Chiar rușii din Rusia se întreabă ce se întâmplă în Donbass. Comandantul Pavel Dremov din Garda Cazacilor Marii Armate a Cazacilor de pe Don a declarat acum două zile: ”Ni s-a cerut să trimitem 12000 de cazaci în Donbass. Totuși, lucrurile nu sunt simple. Vine iarna. Oamenii trebuie hrăniți și adăpostiți. Asta nu ar fi o problemă. Suntem soldați și suntem obișnuiți cu greul. Dar noi nu înțelegem unde trebuie să ajungă cazacii noștri și cu cine să ia legătura. Din câte știm Republica Populară Donețk și Republica Populară Lugansk s-au unit și au format Novorusia. Dar Novorusia nu are nici Guvern, nici conducător și nici armată, pentru că Milițiile celor două republici refuză să se unească. Atunci în ce fel de țară ne ducem? În plus Armistițiul încheiat recent la Minsk este doar în folosul Ucrainei și al naziștilor ucrainieni. Și noi vrem să luptăm împotriva naziștilor. Noi, cazacii nu suntem împotriva bogaților, dar vrem să apărăm poporul sărac și obidit de apăsarea bogătanilor și a oligarhilor. Ce bine ne-au adus nouă oligarhii? Ce bine ne-a adus Ahmetov? A furat și a jefuit țara. Cazacii vor să meargă la Donețk și să apere poporul de oligarhi. Poporul trebuie să păstreze Puterea. Oamenii trebuie să își aleagă ei înșiși conducătorii. Și dacă acei conducători greșesc, atunci jos cu ei! Așa e la noi, la cazaci! Așa au cerut oamenii din Donbass prin referendumuri. Dar acolo în Donbass s-au întîmplat niște lucruri… Nu s-a mai respectat voința poporului. Dacă vom merge în Donbass vom merge pentru ca să restabilim puterea poporului și poporul să fie din nou stăpân în țara lui.” (24 septembrie 2014, ”дорога”, Dmitri Rusanov, ”Ce se-ntâmplă-n Novorusia?”- interviu cu Pavel Dremov).
Iată, deci, că Novorusia a devenit o țară misterioasă chiar pentru cazaci și ruși. Și misterele ei nu sunt puține. Să le luăm mai întâi pe primele zece.
Primul dintre mistere este faptul că armatele din Republica Populară Donețk și Republica Populară Lugansk au dispărut și nimeni nu știe ce s-a întâmplat cu ele
Aceste armate se numeau Miliții Populare sau Forțe de Autoapărare. O scurtă vreme s-au numit chiar Armate Populare de Eliberare Națională. Nimeni nu a știut niciodată ce organizare și ce ierarhie aveau, ce însemne de grad aveau comandanții subunităților și unităților și cum funcționau aceste armate, cine le hrănea, cum se întrețineau etc.
Tot ce se știe despre aceste Armate este că ele erau armate de voluntari, aveau fiecare un ministru al Apărării și militarii lor purtau pe epoleți sau la piept ori pe mînecile vestoanelor panglica Sfântului Gheorghe, însemn tradițional al poporului rus.
Până în urmă cu o lună, aceste armate populare au fost deosebit de active, dar odată ajunse la Mariupol, pe țărmul Mării Azov,  Milițiile din Donețk și Lugansk au încetat practic să mai existe. Pur și simplu, într-o singură noapte au dispărut.
Nimeni nu știe dacă la ora actuală Republicile Populare Donețk și Lugansk mai au forțe armate sau au doar niște trupe simbolice pe care Armata Ucrainiană le-ar putea spulbera oricând. Dispariția Milițiilor Populare este ea însăși o enigmă.
Al doilea mister este ideologia oficială a Novorusiei
Nici acum nu știe nimeni care este ideologia oficială din Republica Populară Donețk și Republica Populară Lugansk. Ca atare, ideologia Novorusiei este unul dintre cele mai enigmatice și mai misterioase lucruri din Europa.
Cele două state au apărut în urma unei Revoluții Socialiste și în mod normal ele ar trebui să fie state socialiste. Denumirile lor oficiale sunt de ”republici populare”.  Acest lucru înseamnă că puterea aparține poporului, lucru care este opus capitalismului.
Înseși constituțiile  inițiale ale celor două republici au fost constituții socialiste, iar pe drapelele lor a fost prezentă steaua roșie. Dar ulterior constituțiile s-au schimbat. La fel ca și guvernele. Iar steaua roșie și secerea și ciocanul de pe drapelele noilor republici au dispărut fiind înlocuite cu vulturul bicefal imperial rus și cu o icoană ortodoxă. Totuși, denumirile de republici populare s-au păstrat, ca și unele prevederi socialiste din constituțiile lor. Care constituții au dispărut ulterior și ele în mod misterios de pe siturile oficiale ale celor două republici. Apoi a dispărut și vechiul site oficial al Republicii Populare Donețk.
Al treilea mister este dispariția Revoluției Socialiste din Donbass din februarie 2014
Republica Populară Donețk și Republica Populară Lugansk au apărut ca rezultat al Revoluției Socialiste din Donbass din februarie 2014.
În 22 februarie 2014 în Ucraina a avut loc o lovitură de stat prin care președintele legitim al Ucrainei, Viktor Ianukovici (etnic rus) a fost răsturnat de la conducerea statului de mișcarea extremistă neonazistă Euromaidan. Puterea a fost preluată de o Juntă Neonazistă dirijată de Occident prin intermediul agenților de spionaj infiltrați în Euromaidan.
Junta venită la Putere în Kiev s-a dovedit mai rusofobă decât îi cereau orchestratorii ei din Occident și a dat o serie de legi prin care a lovit și a umilit nepermis de dur populația prorusă din sud-estul Ucrainei. Printre altele, ea a declarat că în Ucraina se interzice folosirea limbii ruse și orice relații cu Rusia se suspendă. Ca atare Junta a interzis imediat posturile de televiziune ruse și publicațiile ruse pe tot teritoriul Ucrainei. În școli și universități studiul limbii ruse a fost suspendat.
Occidentul și-a dat seama că Junta a făcut o greșală fatală și a ordonat anularea imediată a  legii respective, dar deja a fost prea târziu.
În regiunile din sud-estul Ucrainei a izbucnit revolta populară care a luat ulterior forma Revoluției Socialiste din Donbass. Regiunile  Harkov, Lugansk, Donețk și Zaporoja au cerut separarea de Ucraina.
La consiliul celor patru regiuni care s-a întrunit, s-a luat hotărârea ca regiunile Donețk și Lugansk să fie primele care să se declare republici independente prin referendumuri populare, urmând ca regiunile Harkov și Zaporoja să le urmeze exemplul ceva mai târziu și să se declare și ele republici.
Donețk și Lugansk au organizat referendumuri pentru autonomie. Populația a fost chemată  să voteze următorul program:
1) separarea de Ucraina a regiunilor Donețk și Lugansk și crearea  unor republici populare socialiste, antioligarhice numite Republica Populară Donețk și Republica Populară Lugansk.
2)  unirea celor două noi republici într-o federație deschisă numită Novorusia,  la care urmau să adere treptat sub formă de republici populare, toate regiunile din sud-estul Ucrainei. 
 3) aderarea republicilor populare și a Novorusiei la Federația Rusă după modelul Crimeea
Acesta a fost programul cu care populația  a fost chemată să vină la referendum.
Populația a fost de acord cu punctele programului, a participat la referendum în număr copleșitor (peste 80%) și a votat pentru apariția noilor state în proporție de peste 90%.
Inclusiv ucrainienii din cele două regiuni au votat pentru separarea de Ucraina și pentru adoptarea republicii populare ca formă de organizare statală.
Conducătorii celor două republici au fost împuterniciți de popor să declare republicile populare în Donețk și Lugansk și să proclame Novorusia. Se subînțelegea că apariția partidelor comuniste (sau socialiste) din Donețk și Lugansk era iminentă și necesară pentru a prelua managementul celor două republici.
Așa au apărut Republica Populară Donețk și Republica Populară Lugansk. Ulterior, conform angajamentelor și programului din referendumuri, ele s-au unit în Uniunea Republicilor Populare Donețk și Lugansk sau NOVORUSIA. Adică Noua Rusie.
Dar imediat după referendum partidele politice au fost interzise (inclusiv cele comuniste și socialiste) și Revoluția Socialistă din Donbass a dispărut. Ea nu a fost confiscată de nimeni ci pur și simplu a dispărut. Republicile Populare Donbass și Lugansk sunt singurele forme statele din lume care nu au partide.
Al patrulea mister: refuzul Rusiei de a recunoaște cele două noi state 
Referendumurile de constituire a republicilor s-au desfășurat în cele mai legale condiții posibile și la ele au participat (neoficial) observatori din întreaga lume, inclusiv de la Moscova. Presa internațională a fost prezentă. Nimeni nu a semnalat nici o neregulă și nici o încercare de falsificare a rezultatelor referendumurilor.
Rezultatele referendumurilor au fost comunicate la Kiev și la Moscova. Apariția Republicii Populare Donețk și a Republicii Populare Lugansk erau fapte împlinite.
Urma ca Duma de Stat a Federației Ruse, așa cum procedase și în cazul Crimeei și al Osetiei de Nord să recunoască noile state și să le sprijine.
Nimeni în lume nu putea să conteste rezultatele referendumurilor și nimic nu s-ar fi întâmplat dacă Rusia recunoștea cele două noi state care practic erau state și teritorii rusești.
Dacă reprezentanții Moscovei sau Armata Rusei intrau pe teritoriile celor două republici, nimeni în Europa sau în SUA nu ar fi mișcat un singur deget, așa cum nu a mișcat nici când a fost anexată Crimeea.
Conform programului referndumurilor, noile guverne de la Donețk și Lugansk au cerut oficial sprijinul și recunoașterea Moscovei.
A urmat un interval de 24 de ore în care Kievul, Europa și SUA și-au ținut respirația și peste întreaga planetă s-a așternut tăcerea.
A doua zi a venit, în sfârșit,  răspunsul din partea Moscovei: Rusia refuza să recunoască noile republici. Rusia  declara că pentru ea nimic nu era mai important decât ca  Ucraina să fie un stat puternic, suvern și independent. Rusia considera că tot ce se petrecea în Donbass era o problemă de afaceri interne ale Ucrainei și invita Guvernul de la Kiev să-și rezolve problemele și să pună ordine în țară.
Aflând răspunsul Rusiei, Junta de la Kiev a izbucnit în strigăte de bucurie. La Kiev a fost sărbătoare. America și Europa au rămas uluite. Nimeni nu se aștepta la un astfel de răspuns.
Imediat, Kievul s-a conformat ”dorinței” Moscovei și a trimis Armata în Donbass. A urmat războiul de exterminare a populației ruse din Donbass.
Al cincilea mister: încetarea luptelor
Curajul separatiștilor din Donețk și Lugansk a fost cu adevărat uimitor. Puterea de mobilizare și de persuasiune a noilor guverne din Donbass au fost cu adevărat fantastice. Separatiștii au reușit să mobilizeze oamenii la luptă. Donețk și Lugansk și-au făcut Miliții proprii sau Forțe de Autoapărare. Țăranii și muncitorii din Donbass, au venit ca voluntari în noile Miliții Populare. În curând Donbassul a devenit un Vietnam european
Sub conducerea unor lideri carismatici ca Igor Stelkov sau Pușilin, Milițiile au reușit nu doar să oprească invazia Armatei Ucrainiene ci chiar s-o respingă.
Milițiile Populare din Donbass au aplicat Armatei Ucrainiene lovituri năucitoare. Au fost săvârșite fapte de un eroism legendar. Femeile s-au mobilizat la luptă. Membrii Guvernelor celor două republici luptau în prima linie în tranșee. Igor Strelkov iscălea ca ministru ordinele și documentele direct în tranșee, punând hârtiile pe patul armei.
Victoriile au fost cu adevărat uriașe. Simpli muncitori și țărani  care nu aveau la bază ca pregătire militară decât armata în termen făcută cândva ca soldați, au bătut măr armatele generalilor ucrainieni școliți și specializați în NATO și au obținut victorii răsunătoare, au organizat ambuscade în care au surprins mii de militari ucrainieni.
Peste 15000 de militari ucrainieni au fost fost uciși sau au dispărut și 65% din tehnica de luptă a Armatei Ucrainiene a fost distrusă sau capturată. Au fost doborâte peste 40 de avioane de luptă ucrainiene și circa 70 de elicoptere militare. Practic, Ucraina a rămas fără Forțe Aeriene Militare.
Coloanele de militari ucrainieni luați prizonieri treceau prin mijlocul Donețkului, străbăteau  Piața Lenin sub supravegherea tinerelor milițience înarmate și mulțimea striga la prizonieri: ”Na kaleni! Na kaleni!” (”În genunchi! În genunchi!”).
Sătul să mai ceară ajutorul Moscovei, Igor Strelkov, ministrul de Război al RPD a declarat: ”Moscova nu vrea să ne ajute. O să ne descurcăm și fără ajutorul Moscovei!”
Milițiile Populare din Donețk și Lugansk trec la contraofensivă, aruncă înapoi trupele ucrainiene, sparg frontul acestora  și reușesc să iasă la Marea Azov, cucerind orașele maritime de pe malul Mării.
Artileria Milițiilor Poporului scufundă chiar două nave de război ucrainiene care deschiseseră foc de pe mare asupra Milițiilor.
Tancurile revoluționarilor înconjoară Mariupolul, cel mai mare oraș din sudul Ucrainei și se pregătesc să-l ocupe. Regiunea Zaporoja este aproape cucerită de Miliții și primarul din Zaporoja declară că este gata să predea orașul Milițiilor Populare ale Novorusiei. Pe tot frontul Armata Ucrainiană bate în retragere. Centrala atomoelectrică de la Zaporoja este pe punctul de a cade în mâinile armatelor Novorusiei.
Alături de revoluționarii ruși din Donbass luptă acum trei mii de comuniști spanioli, cubanezi, sârbi, germani, francezi, ruși, români etc. grupați în batalioanele Internaționale.
Artizanul aceestei uriașe contraofensive victorioase este Igor Strelkov, ministrul de Război al Republicii Populare Donețk. Dar soldații Milițiilor Populare nu știu că Igor Strelkov a fost chemat la Moscova și nu mai știe nimeni nimic de el.
Milițiile Populare din Donețk și Lugansk sunt acum o forță redutabilă, se numesc Armata Novorusiei și numără peste 30000 (treizeci de mii)  de militari căliți în lupte și experimentați. Ei înconjoară orașul Mariupol și se pregătesc să declanșeze ofensiva spre Odeessa unde trupele de partizani ruși din regiunea Odessa așteaptă venirea lor. Trupele ucrainiene se retrag în debandadă spre vest, către Kiev. Generalii ucrainieni spun occidentalilor: ”Am pierdut războiul! Ucraina este deja împărțită în două!”
Și dintr-o dată, brusc, instantaneu, ofensiva se oprește. Luptele încetează. În mai puțin de două zile Milițiile Populare pur și simplu dispar.
Ucrainienilor nu le vine să creadă și revin pe pozițiile părăsite. Se întorc în Mariupol și nu întâmpină nici o rezistență. Armata Ucrainiană își reia din nou înaintarea către Donețk și înconjoară din nou Donețk și Lugansk pe care încep să le bombardeze. Nu întâmpină nici un fel de rezistență. Milițiile Populare parcă au intrat în pământ.
Al șaselea mister: din ce resurse trăiesc Republicile Populare Donețk și Lugansk?
Nu există nici măcar un singur caz de revoluție în lume care să nu fi procedat la rechiziții și naționalizări.
Nici republicile din Donbass nu au făcut excepție.  Guvernele celor două republici, conform programului din referendum, au trecut la aplicarea măsurilor socialiste: naționalizarea băncilor și a întreprinderilor private. Sucursalele din Donețk și Lugansk ale Băncii Naționale a Ucrainei sunt puse sub sechestru de Denis Pushilin și banii din conturi trec în ”proprietatea guvernului poporului”.  Patronii au primit ordin să plătească taxe și impozite republicilor pe teritoriile cărora se aflau. În caz contrar, le erau naționalizate întreprinderile.
De fapt noile guverne din Novorusia nici nu aveau de ales. Asta era singura modalitate prin care noile state puteau rezista. Tinerele republici aveau nevoie de bani și armament. Armatele se cereau hrănite și întreținute, era nevoie de muniție și armament, iar fără naționalizare era imposibil să se rezolve aceste probleme.
Pe de altă parte peste trei mii de funcționari publici depuseseră jurământul față de Novorusia. Aceștia aveau nevoie de salarii. La fel medicii, profesorii etc.
Referendumurile legalizaseră ideologia socialistă și justificau măsurile de naționalizare a băncilor și a întreprinderilor private.
Guvernele republicilor, așa cum am mai scris mai sus, au dat ordin ca sucursalele din Donețk și Lugansk ale Băncii Naționale Ucrainiene și băncile private să treacă în proprietatea noilor state. La fel fabricile de armament și atelierele de reparații armament, depozitele de combustibili, parcurile de mașini ale instituțiilor publice ucrainiene, depozitele de alimente, cereale etc.
Brusc, toate aceste acțiuni de naționalizare au încetat și au fost abandonate. Nimeni nu știe din ce resurse trăiesc astăzi Republica Populară Donețk și Republica Populară Lugansk. Nimeni nu știe din ce resurse sunt plătiți militarii (dacă mai sunt militari), de unde-și iau salariile funcționarii. Nu se știe nici dacă republicile mai au funcționari. Întrucât Kievul a declarat că nu mai finanțează ”teritoriile ocupate de rebeli”, nimeni nu știe cine plătește  pensiile și cine plătește salariile pentru  cadrele medicale, cadrele didactice etc. Și mai ales nimeni nu știe din ce bani se plătesc toate acestea, dacă republicile nici nu mai rechiziționează și naționalizează nimic și nici taxe și impozite nu mai percep. Astfel de state nu au cum să reziste, iar dacă în continuare merg pe acest drum, RPD și RPL sunt sortite dispariției.
Deschiderea anului școlar s-a amânat în teritoriile controlate de RPD și RPL până la 1 octombrie. În urmă cu câteva zile cadrele didactice solicitau Guvernului Novorusiei să le spună cine le plătește salariile. Profesorii s-au văzut între ciocan și nicovală. Kievul i-a somat să plece din Donbass, în caz contrar urmând să le desființeze funcțiile. Guvernele republicilor populare i-au somat pe profesori și învățători  să rămână pe loc și să depună jurământ noilor autorități. I-au asigurat că-și vor primi salariile și că trebuie să-și continue munca în școli. Dar până în prezent profesorii nu și-au primit salariile nici pe luna iulie a acestui an.
Cu toate acestea noile guverne nu au naționalizat nimic, nu au forțat pe nimeni să plătească impozite și taxe și nu s-au atins de nici un patron. Din ce supraviețuiesc noile republici populare rămâne un mister. Universitatea națională din Donețk, aflată pe teritoriile controlate de Milițiile Populare a fost evacuată de Kiev și transferată în Vestul Ucrainei.
Al șaptelea mister : prezența Rusiei la negocierile de pace de la Berlin și Minsk
Din punct de vedere oficial Rusia se delimitează net de conflictul din Ucraina. Moscova susține că războiul din Ucraina este o problemă de afacere internă a Ucrainei. Guvernul rus declară că dorește ca Ucraina să fie un stat suveran, puternic, unit și independent.
Totuși, deși declară sus și tare că nu se amestecă în afacerile interne ale Ucrainei și nu au nimic de-a face cu războiul din Donbass și cu părțile în conflict, reprezentanții Moscovei sunt prezenți la negocierile de pace de la Berlin și Minsk dintre separatiști și Kiev.
Ideea armistițiului, adică a încetării luptelor dintre Ucraina și Donbass nu este ideea Donețkului ci este ideea Guvernului Rusiei și a președintelui Putin care strigă de zece ori  pe zi că în Ucraina trebuie să înceteze luptele. În același timp Guvernul Rus și președintele Putin afirmă că războiul este o problemă internă a Ucrainei și conflictul nu interesează în nici un fel Rusia. Avem de-a face deci cu o contradicție în termeni.
Mai mult, Rusia devine unul dintre actorii deosebit de activi care se prezintă la Berlin și la Minsk pentru tratative. Delegația rusă este foarte activă la discuții și practic negociază în locul reprezentanților celor două republici condițiile în care trebuie să se încheie armistițiul.
Al optulea mister: ce negociază de fapt Rusia?
Negocierile de pace sunt o enigmă. Nimeni nu știe ce a negociat Rusia la Berlin și la Minsk. La aceste negocieri Republica Populară Donețk și Republica Populară Lugansk nu au obținut nimic. Armata Ucrainiană nu s-a retras, teritoriile celor două republici sunt ocupate în continuare în proporție de 60% de Ucraina, orașele Donețk și Lugansk sunt în continuare bombardate de artileria ucrainiană, iar extinderea Novorusiei s-a oprit.
Mai mult decât atât, în inima capitalelor celor două țări, pe aeroporturile din Donețk și Lugansk există mii de militari ucrainieni care luptă și rezistă cu succes asalturilor Milițiilor. Prezența militarilor ucrainieni în aceste puncte dovedește că Donețk și Lugansk nu mai au forțe armate capabile să elibereze aeroporturile. Înseamnă că voluntarii au părăsit Milițiile.
Al nouălea mister: loviturile de stat și luptele pentru putere din interiorul Republicilor Populare Donețk și Lugansk și sinuciderea Novorusiei
După primele trei luni de la izbucnirea Revoluției Socialiste din Donbass, în plin război al armatelor din RPD și RPL cu Armata Ucrainiană, liderii din Donețk și Lugansk încep să fie chemați în capitala rusă.
Rând pe rând, își vor da demisia sau vor dispare toți de pe scena politică. Au loc o serie de plecări spectaculoase și înlocuiri ale membrilor celor două Guverne ale celor două republici cu alți noi membri.  Naționalizările sunt oprite. Steaua roșie de pe drapelele republicilor este înlocuită urgent cu o icoană bisericească pe fondul vulturului bicefal. Drapelul Novorusiei care era vechiul drapel al URSS este înlocuit cu un fel de steag scoțian dar de altă culoare. Comisarii politici dispar de pe front.
Toate acestea stârnesc derută. Trupele Milițiilor Populare intră în alertă.  Soldații întreabă unde sunt miniștrii și comandanții lor și unde sunt comisarii politici. Li se răspunde că le vor fi trimiși alți comisari politici.
Soldații cer ca liderii republicilor populare să le confirme că noile țări sunt republici populare, antioligarhice și că planul de extindere a Novorusiei va continua în toată Ucraina de Sud-Est. Noii lideri le confirmă aceste lucruri.
În paralel Moscova nu obosește să repete că ea nu se amestecă în războiul din Donbass și că  scopul existenței Guvernului rus este acela ca în lume să existe o Ucraină suverană, independentă și puternică economic și militar.
În sistemul noilor republici apar semne că ele nu se îndreaptă deloc către socialism ci către capitalism. Conducătorii republicilor încep să se afișeze cu autoturisme de lux, cu costume scumpe, pun mâna pe vile somptuoase pe care le folosesc ca locuințe, încep să vorbească de sus cu soldații simpli și să-i ignore ori să-i amenințe.
Politrucii militari sunt pentru a doua oară scoși de pe front și soldații din linia întâi rămân fără legătură cu ce se întâmplă în țară, fiindcă informațiile de acest gen le erau aduse de politruci.
Armatele din republici (Milițiile Populare), alcătuite în mare parte din voluntari muncitori și țărani, somează în două rânduri Guvernul Novorusiei să spună dacă Novorusia va fi stat socialist sau capitalist și dacă își va continua extinderea spre Vest către Odessa, iar Guvernul îi liniștește. Ministrul Zaharcenko le răspunde soldaților: ”Da, construim puterea populară, puterea poporului, construim Republica Populară, fără oligarhi și asupritori. Novorusia se va extinde până la granița cu Republica Transnistreană”.
Cu toate acestea, după prima reuniune de la Minsk, reprezentantul Republicii Populare Donețk, prim-vicepremierul Andrei Purghin declară pentru Agenția Ria Novosti că Republica Populară Donețk nu este dușmana oligarhilor, că ea garantează averea și bogăția miliardarilor din Donețk și Lugansk și că Novorusia nu se va extinde dincolo de granițele regiunii Donețk și nu-și va continua înaintarea către Odessa.
Purghin nu a revenit niciodată asupra acestei declarații și Rusia nu a dezmințit-o. Dar declarația lui Purghin vine în contradicție flagrantă cu constituțiile republicilor populare și cu ideologia acestora și a Novorusiei. Ea șochează Milițiile. Brigăzile Internaționale încep să se destrame și membrii lor să se întoarcă în țările de origine.
Militarii muncitori și țărani din Milițiile Donețk și Lugansk își dau seama că au fost trădați și încep să părăsească armata și să plece la casele lor. Era clar că toți cei care muriseră, muriseră degeaba.
Declarația lui Purghin este echivalentul unei lovituri de stat. Ea anulează referendumurile poporului din Donbass care s-a pronunțat pentru:
1) apariția unor republici populare de inspirație socialistă, antioligarhice
2) extinderea Novorusiei până la granița cu Republica Transnistreană.
Acesta este mandatul popular sub semnul căruia au apărut cele două republici. Renunțând public la aceste deziderate și renunțând la acest mandat dat de poporul din Donbass, conducătorii Novorusiei anulează rezultatele referendumurilor în urma căror au apărut republicile populare.
Gestul este unul absolut sinucigaș fiindcă trimite în ilegalitate republicile populare Donețk și Lugansk precum și Novorusia.
Abătându-se de la prevederile referendumului și nerespectând voința poporului, Republica Populară Donețk și Republica Populară Lugansk devin automat ilegale. Ele își pierd legitimitatea și se transformă în două entități înarmate, nelegitime, chiar teroriste, așa cum susține Kievul. Ele nu mai vorbesc în numele poporului de vreme ce au renunțat la mandatul poporului.
Din acest moment, Armata Ucrainiană se poate considera liberă să reia luptele contra lor. Dealtfel chiar ieri, președintele Poroșenko a declarat că Rada Supremă a Ucrainei nu a dat nici un fel de lege prin care să recunoască faptul că Donbassul ar avea un statut special și că va relua luptele contra republicilor Donețk și Lugansk.
În acest timp  Igor Strelkov, omul care a gândit și a creat Republicile Populare Donețk și Lugansk, ministrul de război al RPD care a  înfrânt Armata Ucrainiană, este astăzi la Moscova și nimeni nu știe dacă el este acolo sub stare de arest sau nu.
Echipa cu care el a reușit să mobilizeze opt milioane de ruși din Donbass și să facă din ei o armată de voluntari numită Miliții Populare a dispărut.
Guvernele iniațiale ale celor două republici nu mai există, în locul lor au venit altele și apoi și acelea au fost schimbate.
O înregistare video mai veche,  nu prea clară, aflată doar pe două bloguri rusești (dintre care unul în nordul Republicii Populare Lugansk) arată un bărbat care pare foarte neliniștit și vorbește dintr-o încăpere întunecoasă. Pe chipul lui se citește încordarea și discursul său este foarte scurt. Cuvintele lui, rostite în rusește se înțeleg greu, nu sunt prea clare, dar bărbatul spune ceva cam în genul: ”Sunt Alexandr Matușin, unul dintre cei care au fost în primul Guvern al Republicii Populare Donețk.
   În Republica Populară Donețk a avut loc o lovitură de stat. Republica Populară Donețk a fost deturnată de la ideologia ei oficială și acum este manipulată de persoane venite din afară care sunt aliații oligarhilor.  Toți conducătorii ei de la început și toți oamenii credincioși Revoluției din Donețk au fost înlăturați și în locul lor au fost puși oameni care au atentat la integritatea Revoluției. Noi pe acești criminali care sunt slugile  oligarhilor îi vom neutraliza până la urmă. Sunt convins că avem forța de a salva Revoluția și sunt convins că vom învinge”.   
Se pare că omul care pe înregistrarea video vorbește de o lovitură de stat este Alexandr Matușin, prezentat de blogurile muncitorești din Donbass ca un neonazist ucrainian ”convertit” ulterior la socialism și la lupta de eliberare a separatiștilor ruși din Donețk. El este unul dintre primii revoluționari din Donețk și a organizat în 2012 împreună cu aproximativ zece prieteni celebrul ”Marș Rusesc”  din Donețk care a dus la izbucnirea Revoluției Populare și a culminat cu apariția republicilor populare din Donețk și Lugansk.
Matușin a pus baza mișcărilor de protest ale naționaliștilor ruși împotriva administrației ucrainiene. A luptat alături de Igor Strelkov în regimentul Varyag,  primul regiment de voluntari ai Milițiilor din Donețk și a făcut parte, într-adevăr, din cei doisprezece membri ai primului Guvern al Republicii Populare Donețk de care azi nu se mai știe nimic.
Se pare că Matușin a îndeplinit în acel guvern funcția de comisar cu problemele Tineretului Socialist Rus din Donețk. Ultima dată a fost văzut luptând împotriva batalioanelor ucrainiene la Makievka, o localitate aflată la 25 de kilometri de Donețk. Tot despre o lovitură de stat și despre ”trădători ai idealurilor Republicii Populare Donețk” vorbește ceva mai voalat în conferința lui de presă din 11 septembrie Igor Strelkov.
Acest lucru arată că în interiorul celor două republici se dau lupte intestine pentru putere și că republicile au fost deturnate de la cursul lor firesc.
Dar de cine au fost deturnate și în ce scop?
Al zecelea mister și cel mai mare dintre toate este refuzul Rusiei de a aduce și cea mai mică atingere intereselor Ucrainei în timp ce Ucraina a rupt practic orice legătură cu Rusia
Recent Ucraina a legiferat confiscarea tuturor bunurilor  Federației Ruse de pe teritoriul ucrainian. Rada (Parlamentul Ucrainian) a dispus ruperea oricăror relații cu Rusia și a dispus ca la granița cu Rusia să fie înălțat un zid după modelul zidului de la Berlin.
Consilierii președintelui Putin au propus măsuri de răspuns. Ei au propus retragerea băncilor rusești din Ucraina, dar președintele Putin s-a opus sub pretextul că măsura aceasta ar fi una prea dură. ”-Noi suntem interesați pentru ca Ucraina să fie o țară suverană, independentă, puternică, unită și cu o economie performantă!”.  
Poate așa este. Poate de aceea Ucraina primește gaz natural în continuare din partea Rusiei pe degeaba (de data asta pe căi ocolite, via Europa).  Dar se ivește o întrebare: pentru ce au murit în acest an miile de milițieni, de civili și copii ruși din Donbas în războiul din Ucraina? Tot pentru ca Ucraina să fie un stat puternic?

Ilie  MIHAILOVICI

Lasa un Comentariu

Adresa de email nu va fi afisata.

Comentariul dvs va fi supus atentiei conducerii publicatiei si va apare mai tarziu.
In caz ca va contine accente xenofobe, extremiste etc. nu va apare.

Campurile obligatorii sunt marcate cu *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Protected by WP Anti Spam