istanbul escort - kadıköy escort - gaming notebook - araç içi kamera

FASCISMUL BĂSESCIAN (V)

           Cum s-a schimbat dintr-o dată în anul 2000 atitudinea statului nostru față de noi, proprii lui cetățeni? Cum a fost posibil așa ceva în România?
Acest lucru s-a întâmplat imediat după venirea la cârma Primăriei Capitalei a lui Traian Băsescu.
Judecătorii (dar foarte puţini)  care au avut curajul să dea pe ici pe acolo ordonanţe prezidenţiale care cereau primarului Băsescu să oprească  distrugerea magazinelor au zburat din funcții imediat.
Primarul Băsescu a apărut la televizor râzând cu gura până la urechi și a spus hăhăind că nu va opri distrugerea magazinelor și că nu-i pasă de Justiție (azi și-a schimbat părerea și este un înfocat apărător al Justiției)
După asta s-a întâmplat ceva  cu  Armata,  cu Poliţia, cu Jandarmeria, cu funcţionărimea noastră publică. Militarii s-au schimbat brusc. Au început să devină foarte distanţi cu populația. Poliţiştii în special. Foarte reci. Foarte oficiali.
Poliţistul de la colţul străzii  pe care-l cunoşteai de ani de zile a încetat  brusc să mai  zâmbească la salutul tău şi, deşi te cunoştea, se apropia de tine  şi striga cu voce de răţoi care a mâncat zăpadă: “-Actele la control,  vă rog!”.
Dintr-o dată,  Armata, care “fusese cu poporul” la Revoluţie, n-a mai fost cu poporul.
Brusc, funcţionarii primăriilor au început să  se răstească aroganţi la oamenii veniţi  în faţa ghişeelor.  Dintr-o dată, militarii şi funcţionărimea au început să privească din nou de sus  şi cu silă  la  restul  cetăţenilor ca pe vremea lui Ceaușescu.
Pe urmă a apărut birocraţia. Nimeni nu ştie cum. De la un timp,  ca să deschizi o firmă ţi-a trebuit milioane de aprobări.
Apoi, tot dintr-o dată, n-a mai fost nimeni în regulă! Brusc,  toți românii am devenit ilegali și clandestini în propria noastră țară! Am devenit cu sutele de mii persoane care au încălcat legea!  Ne-am trezit peste noapte contravenienţi şi infractori care încălcaseră legea. Am început să fugim când vedeam polițiști și să ne ascundem pe la colțurile străzilor, așa cum fac imigranții sosiți ilegal în țările occidentale.  Cum fusese posibil așa ceva?
Așa ceva fusese posibil la fel cum fusese posibil să apară nazismul și Hitler în mijlocul unui popor care dăduse pe Beethoven și Goethe. Acolo apariția nazismului fusese posibilă datorită complicității mass-media și datorită lașității germanilor.
Tot așa apariția fascismului băsescian fusese posibilă datorită lașității românilor. Dacă un primar ca Băsescu s-ar fi comportat așa ca primar în Spania sau Italia, a doua zi oamenii ar fi intrat peste el, l-ar fi luat din scaunul de primar, l-ar fi târât afară și l-ar fi aruncat la tomberonul de gunoi. Noi nu numai că nu l-am aruncat la gunoi pe acest individ, dar l-am pus în fruntea țării. Iar consecințele le-am văzut.
Pe timpul cât Băsescu a funcționat ca primar al Capitalei descopereai cu uimire că tot ce obțineai ieri legal, azi devenea ilegal.
Într-o ţară în care îţi trebuia o căruţă de acte ca să-ţi deschizi un butic sau o gogoşerie era firesc la un moment dat să constaţi că  ţi se mai cere încă un act, dar de data asta constatai că toate actele tale deveniseră nule peste noapte și că trebuie să abandonezi afacerea și să pleci. Unde să pleci?
O ingineră care-și deschisese un butic și primise ordin de demolare a apărut plângând în direct la postul tv Antena 1 şi a spus ceva în genul  : “Eu sunt ingineră, fabrica mea a dat faliment și eu mi-am făcut această firmă ca să-mi cresc fetiţa şi să supravieţuiesc…Ce fac eu acum ? Mi-au distrus buticul !”
Imediat televiziunea cu pricina a  fost contactată  telefonic de “omul zilei “, primarul Traian Băsescu, care de la celălalt capăt al firului a rostit printre hohote de râs  : ” Să vină…hă…hă…hă…! Să vină la mine la Primărie că o angajez  eu  la REBU ! Avem posturi libere de măturători la REBU!… Hă.. hă.. hă !…”. 
Jan Tricolici împreună cu un coleg al său erau paznici  într-un magazin din Drumul Taberei. Noaptea, la miezul nopţii, au auzit vuind maşinile Jandarmeriei. Dar mai bine să dăm curs declaraţiei  respectivului: “- Eu şi colegul meu ne aflam în magazin. Cu noi era şi un câine. Pe la 23.40 am auzit zgomote. Ne-am uitat pe geam şi am văzut trei maşini de jandarmi şi două buldozere. Mai erau şi câteva zeci de gardieni şi inspectori. Câţiva jandarmi au spart geamul şi au intrat cu forţa. Ne-au ameninţat şi ne-au spus să nu scoatem o vorbă. Văzând că protestăm ne-au pus căluş şi ne-au târât până la o dubă în care ne-au urcat. Ne-au bruscat, m-au lovit cu bulanul. Apoi a început dărâmarea magazinului.”.
Atacurile  porneau simultan din mai multe puncte ale Capitalei, aveau loc noaptea şi la ele participau  forţe militare echipate de război  din cadrul Sistemului Naţional de Apărare , al  Poliţiei  şi al Jandarmeriei. Era de fapt o încălcare flagrantă a Constituţiei care interzicea folosirea forţei militare împotriva propriilor cetăţeni lipsiți de apărare.
Tactica era aceea  folosită de trupele naziste ale anilor  1935-1944 pentru distrugerea comerțului evreilor. Mai întâi se înconjura zona cu  trupele şi cu câinii  poliţişti. După care pornea asaltul Trupelor Speciale  având în frunte ziarişti care filmau distrugerile şi jeluirile ”patronilor obraznici” obligați să privească devastarea   propriilor magazine.
Nu era destul însă pentru autorităţi că dădeau lovituri nimicitoare unor oameni care nu erau vinovaţi cu nimic şi-i alungau  din locurile în care-şi câştigau şi ei o pâine. Dar se trecea complet cu vederea un alt aspect, anume  că buticarii și chioșcarii aceia cărora li se dărâmau magazinele  plăteau statului impozite, iar  unii dintre ei aveau chiar angajați cărora le plăteau salarii. Deci erau creatori de locuri de muncă. Și totuși erau nu doar alungați ci supuși unor umilințe. Se mergea cu umilirea oamenilor până acolo că  autorităţile  îi forţau pe proprietari  să-şi distrugă singuri magazinele şi atelierele sub pretextul că distrugerea lor ar fi o cheltuială suplimentară pe care statul român nu şi-o permitea.
Suferinţele psihice ale acestor oameni erau pur şi simplu traumatizante. Legislaţia internaţională privitoare la drepturile omului caracterizează fapta de a  produce suferinţe fizice şi psihice drept tortură. Este un lucru absolut odios şi criminal ca să  spui unui  om care a cheltuit o avere  să-şi facă  un magazin,  că are termen 24 de ore ca să-şi distrugă magazinul. Dacă nu distrugea el magazinul atunci veneau buldozerele și distrugeau totul, iar amărâtul de buticar primea acasă factura prin care era somat să plătească primăriei pentru ”servicii efectuate”.
În acel moment funcționau pe teritoriul României peste o sută de ONG care aveau ca obiect apărarea drepturilor omului. Nici măcar unul singur nu a protestat împotriva acestei acțiuni la scară națională, pur fascistă.
Tăcerea suspectă a  Ministrului Justiţiei de atunci  care preferă să tacă în loc să intervină denotă  un adevăr teribil. La fel ca în orice dictatură fascistă, întreaga Justiţie română era paralizată. Ceva virusase complet întregul mecanism judiciar.  Legile Justiţiei româneşti  erau total neputincioase în faţa  marinarului   furibund  ajuns primar şi care distrugea meticulos întreaga clasă românească de mijloc. Statul român își trăda proprii cetățeni și îi abandona lăsându-i pradă furiei unui  demnitar  fascist.
Ministrul Justiției nu se întreabă nici măcar de ce era nevoie de o brutalitate atât de bestială, de o violență atât de descreierată pentru a-i demola pe micii producători și comercianți. La urma urmei, admițând că demolarea era strict necesară (ceea ce este cu totul exclus), autoritățile puteau discuta cu oamenii, îi puteau liniști și demolarea se putea desfășura pe parcursul a doi sau trei ani, sistematic, fără violență, cu tact și blândețe.
Dar ce regism fascist procedează cu blândețe? Un regim fascist are nevoie de exemple care să stârnească teroarea în rândul populației. Iar primarul Capitalei nu vrea să sistematizeze ci să terorizeze.
Chiar Băsescu apare la televizor şi  anunţă  triumfător că nimic nu-l va opri  din demolarea magazinelor, nici măcar Ministrul Justiției,  pentru că un act administrativ semnat de un primar nu putea  fi contestat în România decât  la  Curtea Supremă de Apel.
Această modalitate de lucru o practică Traian Băsescu și azi.
Deci dacă Băsescu  ar fi  dat dispoziţie în calitate de primar al Capitalei (așa cum făcuse Pol Pot în Cambodgia) ca  toţi locuitorii din București să abandoneze Capitala, nimeni nu putea contesta această decizie.
O ţară în care Justiţia este neputincioasă atunci  când  unei întregi clase  i se încalcă drepturile sale cele mai elementare  este o dictatură. Și încă una fascistă. Orice încercare de a defini altfel o asemenea guvernare decât fascism  nu poate fi decât o minciună.
Ziarul  Adevărul condus de Cristian Tudor  Popescu a fost primul care  şi-a dat sprijinul  oligarhiei în războiul declanşat de aceasta prin intermediul  lui Băsescu  împotriva  miciilor  comercianţi.
Chiar din anul 2000, echipe de ziarişti de la  Adevărul  alergau alături de  forţele de poliţie şi de inspectorii  OPC  pentru  depistarea “patronilor  români criminali  care otrăveau populaţia paşnică” şi care “profitau de sărăcia  bieţilor oameni pentru a se îmbogăţi pe spinarea lor.”
Pe data de 15 ianuarie 2001   Adevărul titrează : “PRIMĂRIA CAPITALEI  CONTINUĂ  DEMOLAREA CHIOŞCURILOR  ILEGALE” .
De unde ştiau  ziariştii de la Adevărul că magazinele erau  ilegale? Se pronunţase vreo instanţă în acest caz ? Afirmase vreun procuror aşa ceva ?
Ziariştii   ţin cititorii la curent  cu  victoriile  de pe “front” ale militarilor români şi ale  Primăriei Bucureşti : “Primăria Capitalei a reuşit  să demoleze în noaptea de sâmbătă spre duminică o construcţie provizorie de pe Bulevardul 1 Mai nr. 28. În numai câteva clipe buldozerul municipalităţii a transformat  construcţia plină cu marfă într-o grămadă de fiare contorsionate”. 
Patronul magazinului de pe Bulevardul 1 Mai   căruia i se distrusese magazinul avea toate actele în regulă, funcționa în deplină  legalitate, i se dăduse dreptate în instanţă  şi instanţa judecătorească  dispusese prin ordonanță prezidențială ca Primăria să nu dărâme magazinul.
Primarul Băsescu apare hăhăind la televizor și declară batjocoritor că pentru el ordonanțele date de judecători nu valorează nici cât o ceapă degerată. Cu glas ferm , inflexibil,  el anunţă că va distruge toate micile magazine şi buticuri şi că nu-l va opri nimic din demolarea lor, indiferent de ce zice Justiția.
Se pare că azi Traian Băsescu are o cu totul altă părere despre rolul Justiției în societate. Azi el susține contrariul: că trebuie să ne supunem Justiției.
Despre o discuţie amiabilă cu oameni nici nu poate fi vorba: dictatura fascistă băsesciană nu discută ci te execută! Te ucide.
Românii speră că SUA și Washington vor interveni, dar speră degeaba: ca și în 1948, americanii nu reacționează. Americanii nu-și dau seama că distrugerea chioșcurilor din România este o acțiune a oligarhiei mafiote românești în cârdășie cu trusturile străine și că miza acestei acțiuni abuzive și criminale se ridică la câteva zeci de miliarde de euro.
Atitudinea  bestială de atunci a lui Traian Băsescu va prefigura marile zgâlţâieli prin care va trece ţara odată ce el va ajunge în fruntea ei, zgâlțâieli care continuă și azi când au devenit cutremure.
De aceea este bine ca noi, românii, să observăm cu atenție funcționarii noștri când sunt în funcții mai puțin importante, pentru că un satrap devenit primar al Capitalei nu va trebui niciodată ales președinte, fiindcă  tot satrap va fi și ca președinte al României.
Conform declaraţiilor lui Traian Băsescu,  micile firme româneşti, deşi înscrise toate la  Registrul de Comerţ,  funcţionau ilegal şi trebuia distruse.
Cum a descoperit  ofiţerul comunist Băsescu devenit primar capitalist că problema fundamentală a României anilor 2000 erau buticurile și micii comercianți și producători români? Cum a descoperit el că prioritatea nr 1 a Capitalei era distrugerea chioșcurilor?
Băsescu nu a spus asta niciodată. Dar el se laudă hăhăind și acum, în direct la televizor, când spune că a distrus sute de mii de magazine private și de chioșcuri și a nenorocit milioane de români.
I-e teamă cumva că va fi chemat în judecată și pus să dea seama de aceste distrugeri?  Deloc.
I-e teamă de judecata lui Dumnezeu? Nici atât!
Între timp Traian Băsescu mai anunță un lucru extrem de interesant, anume că va desființa nu numai  pe micii comercianţi și producători,  dar că va defiinţa şi pieţele din Capitală,  pentru că în viziunea primarului şi piețele erau ilegale, chiar dacă unele (ca Obor) funcționau de sute de ani.
Primarul  face destăinuiri halucinante despre un proiect privind distrugerea tuturor piețelor Capitalei și înlocuirea acestora cu pieţe  “mobile” care ar exista chipurile prin ţările avansate, piețe care se montează dimineaţa şi se ridică seara  iar a doua zi se montează pe o altă stradă iar strada se blochează pe timpul cât stă acolo piaţa.
Ulterior primarul renunță la desființarea piețelor, dar demarează alt proiect: modernizarea piețelor. Care, bineînțeles, costă bani, foarte mulți bani (miliarde de euro). Pe care populația trebuie să-i scoată din buzunar. Iar de ”modernizarea” piețelor se vor ocupa firme private. Nu toate, evident, ci doar firmele  ”agreate” de Primărie.
Culmea este că nici acum americanii și Washingtonul nu văd că România a devenit o țară coruptă, un stat mafiot (despre UE nici nu mai vorbim, că UE n-a văzut nimic niciodată).
(va urma)
Gheorghe  PANAITESCU

Lasa un Comentariu

Adresa de email nu va fi afisata.

Comentariul dvs va fi supus atentiei conducerii publicatiei si va apare mai tarziu.
In caz ca va contine accente xenofobe, extremiste etc. nu va apare.

Campurile obligatorii sunt marcate cu *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Protected by WP Anti Spam