escort gaziantep escort gaziantep escort gaziantep escort gaziantep escort gaziantep escort gaziantep escort gaziantep escort gaziantep escort gaziantep escort gaziantep escort gaziantep escort gaziantep escort gaziantep escort gaziantep

Pentru ultima dată despre referendumul din Marea Britanie. SCOȚIENII SUNT MAI IMPERIALIȘTI DECÂT ENGLEZII

   După recentul referendum din Marea Britanie, englezii habar n-au cum să procedeze acum cu mașina trabant fără volan numită Scoția, care stă în curtea lor și care nu mai este la modă.
Premierul Cameron le-a promis scoțienilor mai multă independență dacă rămân în cadrul Marii Britanii.
El a procedat așa din reflex politic. În realitate Scoția este deja un stat independent. Recentul referendum care s-a organizat nici nu-și avea sensul. Scoția este tot atât de independentă de Anglia ca și Canada sau Australia.
Așa cum am mai scris, noi, europenii habar n-avem ce a fost referendumul din Scoția.
Spre deosebire de alți jurnaliști eu nu am fost atât de entuziasmat de acest referendum și am arătat că el înseamnă de fapt o încercare de păcălire a creditorilor Angliei și o încercare de păcălire a istoriei care să-i facă pe scoțieni mai simpatici.
Lumea nu știe însă că scoțienii sunt mai imperialiști și mai cruzi deât englezii. Purtătorii de fustanele și suflători în  cimpoi nu strălucesc deloc prin blândețe.
Soldații scoțieni din Garda Regală sunt vestiți pentru faptul că nu râd niciodată.
Noi, europenii îi cunoaștem pe scoțieni din celebrul film în care a jucat Mel Gibson, dar în Africa și în Asia ei sunt cunoscuți după sângele vărsat și după bestialitatea lor. Marele noroc al Americii a fost că numărul scoțienilor pe planetă este foarte mic. Dacă ei ar fi fost mai numeroși ar fi înecat în sânge America în 1776, l-ar fi spânzurat pe Washington și astăzi nu ar exista în lume nici un stat care să se numească  Statele Unite ale Americii.
Am scris înainte de referendum că scoțienii vor să se separe de Marea Britanie nu din sete de libertate ci pentru că simt că Marea Britanie se apropie de colaps: țara a sărăcit și este înglodată în datorii uriașe. Regalitatea engleză stârnește aversiune furibundă chiar în Anglia. Elitele engleze au scăpătat. Va veni curând o vreme de lipsuri și sărăcie, iar scoțienii au mirosit-o și vor să se retragă din ”afacere”.
Însă lucrurile nu sunt chiar așa de simple.
Mass-media europene, dar și americane scriu azi peste tot că rezultatul de la referendumul din Scoția a fost  ”aranjat” de englezi și că de fapt scoțienii au votat pentru independență.
Jurnalele spun: ”Scoția s-a aflat sub o presiune îngrozitoare. Englezii aflați în panică au amenințat că dacă Scoția se rupe urmările vor fi catastrofale”.
Este greu de crezut că englezii au falsificat referendumul și nu cred că ei au amenințat pe scoțieni.
Marea Britanie este o caracatiță muribundă care nu mai poate ține în tentaculele ei nici măcar un peștișor ca Irlanda de Nord.
Ieșirea Scoției din cadrul Marii Britanii nu ar fi avut de ce să-i alarmeze pe englezi. Separarea Scoției  ar fi fost o ușurare mare pentru Trezoreria Engleză care ar fi fost scutită de plata câtorva milioane de pensii și ajutoare sociale către scoțieni.
Cât despre orgoliul național al englezilor, acesta practic nu mai există. Puțin le pasă britanicilor că scoțienii rămân sau pleacă.
Englezii sunt astăzi un popor îmbuibat, mercantil,  în care peste 35% din populație este alogenă și se roagă la Allah fiind musulmană, iar  35%  din populație este atee (adică nu crede în existența lui Dumnezeu).
Restul de 30% dintre englezi sunt consumiști convinși care nu s-ar mișca din fața televizorului nici dacă ar vedea în direct cum Armata Statului Islamic din Irak în frunte cu califul Abu Bakr al-Baghdadi  intră în Londra și arborează steagul negru al Profetului pe Palatul de la Buckingham.
După 20 de ani de prigonire a oricărui sentiment național, englezilor (ca și celorlalți europeni dealtfel) chiar nu le mai pasă cine conduce țara, cine intră în Parlament și ce se întâmplă cu națiunea lor. Tot ce contează pentru ei este ca telefonul mobil să fie cel mai recent model și pensia să le vină la timp.
Mă îndoiesc că astfel de oameni s-ar fi panicat la știrea că Scoția divorțează de Anglia. Singurul lucru care i-ar panica pe englezi ar fi lipsa berii și a cărnii de vită din magazine. Sentimentul național a dispărut cu totul din creierul englezilor, dar și din creierele europenilor. Chiar și popoarele din Europa de Est care au aderat la Uniunea Europeană au renunțat la orice rămășiță de naționalism.
Se face azi mare caz de așa zisa amenințare a rușilor și de faptul că ei vor să intre în Ucraina.
Sunt gata să fac pariu oricând pe orice că dacă rușii intră în Ucraina nu va exista din partea Europei nici un fel de reacție decât gimnastica verbală din Parlamentul Europei și câteva vâjiituri ale avioanelor NATO prin Țările Baltice pe la granița cu Rusia.
Chiar dacă rușii ar ocupa Moldova, Polonia, Țările Balice și România, nici un european nu va mișca un deget. Iar rușii știu lucrul acesta.
Nu poate decât să te umfle râsul citind că englezii s-au panicat că Scoția va divorța de Marea Britanie.
Englezilor, ca și celorlalți europeni, nu le mai este frică pe lumea asta decât de șomaj. În rest pe noi, europenii  nu ne mai interesează absolut nimic decât, așa cum am mai spus, traiul bun și pensia.
Scoțienii nu fac nici ei abstracție de la asta. Tocmai de aceea când au auzit că David Cameron îi poate lăsa fără pensii, fără berea rece și fără tocana haggis au dat buzna la urne și au votat pentru rămânerea în Marea Britanie. Au țipat cu toții: ”-Suntem legați de Marea Britanie!”
Cu toate astea, în afară de pensie, de tocana haggis și bere, pe scoțieni îi mai leagă ceva de englezi. Îi leagă crimele coloniale pe care le-au săvârșit în comun.
Scoțienii au fost aliații cei mai sângeroși ai englezilor în oprimarea popoarelor coloniale din Africa și Asia. Au gustat alături de englezi, din dulceața vieții de imperialist.
Cruzimea și ferocitatea soldaților scoțieni nu a fost cu nimic mai prejos de a aliaților  englezi.
În numele coroanei engleze căreia îi juraseră credință, scoțienii au vărsat timp de trei secole  sângele arabilor, al africanilor și al indienilor, au masacrat și au târât în sclavie  popoare inocente și pure din junglele africane, au spintecat cu baionetele copii, au spurcat și au luat în robie femei de o frumusețe răpitoare din insulele însorite de la tropice, din Polinezia, din Indonezii sau Filipine, au măcelărit națiuni ce rămăseseră la nivelul  copilăriei civilizației umane și nu cunoscuseră niciodată decât traiul fără grijă sub soarele arzător în insule de paradis în care cocotierii și portocalii dădeau oamenilor aceeași hrană pe care o gustau zeii.
Scoțienii au trecut prin baionete și prin tăișul săbiilor, alături de englezi, milioane de africani, asiatici, indieni. Au dus spaima și dezbinarea între triburi și au târât în lanțurile sclaviei prințese ale unor neamuri inocente purtând pe cap coroane de flori. Le-au pus să lucreze pe plantațiile de bumbac sau de trestie de zahăr sub soarele nemilos până când au murit sub lovituri de bici.
Scoțienii, alături de englezi, au dus în mijlocul acestor neamuri pure viciile cele mai murdare și mai perverse, depravarea și imoralitatea, rachiul, tutunul, prostituția, jocurile de noroc și invenția satanică supremă: banul.
Mai târziu au dus în colonii și drogurile. Obiceiuri și cutume locale care durau de milenii au fost distruse. Civilizații întregi au fost nimicite. Acolo unde a călcat talpa soldatului imperialist scoțian iarba s-a uscat, iar dacă a fost nisip atunci pe nisip a rămas o pată de sînge.
Și când sclavia clasică bazată pe bici și lanț nu a mai fost posibilă, scoțienii și englezii au dus în acele lumi mirifice o sclavie cu mult mai rea: sclavia salarială, munca plătită, plantațiile de arbori de cauciuc și de bumbac, combinatele, minele de aur și diamante unde armate de muncitori locali  munceau ca-n infern pe nimic,  fabricile pline de zgomot, praf și fum care otrăveau plămânii și sângele și care au distrus ținuturi întregi.
Milioane de oameni au murit în această muncă exterminatoare ale cărei singure raționament și scop erau traiul bun al popoarelor englez și scoțian, îmbogățirea și îmbuibarea, atât a scoțienilor cât și a englezilor.
Și, în sfârșit, când robia muncii salariale nu a mai putut fi impusă cu patul armelor, când popoarele s-au ridicat scuturând lanțurile robiei coloniale, atunci scoțienii și englezii și-au suflecat mânecile și au secerat cu mitralierele mulțimile, au bombardat și au dat foc orașelor și satelor din colonii, au pus la zid și au omorât pe patrioții care cereau libertate. Apoi au profanat trupurile moarte ale eroilor, au scuipat și au urinat pe cadavrele lor.
Scoțienii nu pot scăpa de toate astea printr-un simplu referendum și trebuie să se prezinte la Judecata de Apoi  alături de tovarășii lor de crime. Așa zice Biblia. Și (culmea!) tot așa zice și Coranul care spune: ”În numele lui Allah Cel Milostiv, Stăpânul Lumilor.  O, voi, cei ce credeți! Bine și rău vă împresoară și vă țin uniți în rău sau în bine. Fiți deci uniți!  Și să nu puteți să vă despărțiți unul de altul și împreună  să mergeți la Judecata de Apoi ca să dați seamă de faptele voastre” (CORAN, 99:7-8)

Gheorghe  PANAITESCU

Lasa un Comentariu

Adresa de email nu va fi afisata.

Comentariul dvs va fi supus atentiei conducerii publicatiei si va apare mai tarziu.
In caz ca va contine accente xenofobe, extremiste etc. nu va apare.

Campurile obligatorii sunt marcate cu *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Protected by WP Anti Spam