istanbul escort - kadıköy escort - gaming notebook - araç içi kamera

FASCISMUL BĂSESCIAN (II)

     Venirea lui Traian Băsescu la ”cârma” Primăriei Capitalei în anul 2000 a marcat începutul fascismului băsescian.
Orice regim fascist are nevoie de o clasă-țintă pe care s-o declare dușmana poporului și s-o persecute sub pretextul că ea constituie o amenințare pentru societate.
În Germania nazistă o astfel de clasă au fost evreii. În România anilor 2000 clasa-țintă a fascismului băsescian a fost clasa micilor comercianți și a micilor patroni.  Buticarii, tarabagii, micii proprietari de ateliere etc au devenit în anii 2000 ceea ce erau evreii în Germania lui Hitler. Asupra acestora a fost dezlănțuită teroarea sub pretextul mincinos că micii comercianți și producători români urmăreau uciderea populației cu alimente otrăvite.
Nimeni nu a putut demonstra niciodată o astfel de acuzație pur nazistă lansată și susținută doar de Triana Băsescu și șefa OPC, Rovana Plumb. Totuși, distrugerea micilor patroni și a magazinelor acestora a început în forță.
Nu se știe deocamdată câte magazine, buticuri și ateliere a distrus regimul băsescian.
În mai multe emisiuni în care a apărut la televizor, Traian Băsescu a declarat râzând că numai în București  au fost distruse din ordinul lui circa o sută de mii de mici magazine, buticuri și ateliere ale românilor din clasa de mijloc.
După ce Traian Băsescu a fost ales președinte al României distrugerea afacerilor micilor comercianți și producători români a fost extinsă la nivel național de gauleiterii băsescieni din teritoriu, precum primarul Emil Boc al Clujului.
Conform calculelor mele și conform relatărilor presei, între anii 2000-2006 au fost distruse de regimul  băsescian peste 600000 de magazine, tarabe și chioșcuri ale micilor comercianți. Aproape două milioane de persoane de persoane au fost lăsate pe drumuri și au luat calea străinătății.
La fel ca Statul Islamic ISIS din Irak și Siria, regimul băsescian folosea teroarea. Se pleca de la premiza că micul comerciant român era un criminal patologic care urmărea otrăvirea populației României și că trebuie eliminat fizic de pe piață. De îndepărtarea comercianților de pe piață se ocupa Statul, firește, care trebuia să protejeze populația.
Așa se face că în România anilor 2000 Organizația pentru Protecția Consumatorului (OPC) nu funcționa ca în alte țări europene pentru sprijinirea micilor comercianți ci pentru distrugerea lor și eliminarea lor fizică (îndepărtarea lor) de pe piață.
În România OPC devine un fel de Gestapo. Șefa acestui Gestapo, Rovana Plumb, apare la televizor sau dă interviuri prin ziare în care instigă populația împotriva micilor comercianți. Ea sugerează că micii comercianți sunt niște criminali care vor să omoare lumea vânzând alimente otrăvite. Rovana Plumb emite ideea că micii comercianți și producători români comit deliberat încălcarea normelor de siguranță alimentară și presară în alimente substanțe periculoae (mercur, otravă de șobolani etc) pentru a otrăvi populația.
Este același pretext pe baza căruia autoritățile naziste au interzis în 1940 ca evreii să mai dețină magazine alimentare sau să mai vândă produse alimentare. Himmler și Goebbels în cuvântările lor au susținut că Gestapoul depistase mercur și otravă de șobolani în pâinea destinată populației germane. În urma cercetărilor, Gestapoul ”descoperise” că făptașii unor astfel de crime erau  micii comercianți evrei, care urmăreau să omoare populația germană. Drept urmare, statul nazist german luase hotărârea de a interzice și de a desființa firmele evreiești. Este inutil să mai adaug că toate aceste acuze erau niște minciuni ordinare. Evreii nu otrăviseră niciodată pe nimeni.
Rovana Plumb șefa OPC vorbeşte și ea în 2001 despre pericolul pe care îl prezintă micii comercianți români pentru națiunea română și propune desființarea a circa 80% dintre IMM-urile românești. Șefa OPC anunță cu nonșalanță  că  80 la sută dintre  cele   500 000 de  firme  mici românești erau “în neregulă”.  Asta înseamnă că  fascismul băsescian își propusese  în 2001 distrugerea a cel puțin 400 000 de firme românești care funcţionau pe piaţă.
În curând apar și legile conform cărora, sub cele mai fanteziste pretexte sunt radiate (desfiinţate automat de către statul român) sute de mii de firme private, deşi existenţa acestora nu încurcă prin nimic statul român.
Hăituiţi de jurnaliştii români, de funcționarii primăriilor și de funcționarii OPC cu Rovana Plumb în frunte, micii comercianţi şi producători români sunt  înfăţişaţi  de mass media ca otrăvitori ai poporului, ca speculanţi dornici de îmbogăţire, ca nişte infractori şi populaţia este  îndemnată practic să-i linşeze.
Magazinele, tarabele și chioșcurile comercianților  sunt dărâmate cu buldozerele. Primăriile impun îndeplinirea a peste 180 de condiții pentru a se acorda autorizație de a face comerț în piețe. Dintre aceste 180 de condiții, circa 150 sunt rodul fanteziei unor funcționari. Printre aceste condiții: cel care vindea produse alimentare la piață trebuia să aibă ca dotare la tarabă următoarele:
-dușuri pentru femei și, separat, dușuri pentru bărbați
-aer condiționat
-depozite frigorifice
-vestiar pentru schimbarea personalului
-telefon și telex
- casă de marcat
-în jurul tarabei să nu fie școli, grădinițe pe o rază de cel puțin un kilometru
-să aibă program afișat
-să aibă pompieri angajați (în eventualitatea că ia foc taraba)
-dacă micul comerciant avea butic mărfurile trebuiau băgate în magazin printr-o altă ușă decât cea pe care intrau clienții etc. etc.
Neîndeplinirea acestor condiții făcea imposibilă obținerea autorizației de comerciant. Iar condițiile erau imposibil de îndeplinit. De exemplu era imposibil ca într-o piață cu 300 de tarabe să fie amenajate 600 de dușuri. Era de fapt o nebunie, o demență!
În realitate acestea erau metode tipic naziste și nu urmăreau siguranța cetățenilor. Prin aceste metode nazismul german le furase evreilor libertatea. Tot prin aceste metode, fascismul băsescian le fura românilor dreptul la inițiativă privată și dreptul de a munci.
Ca atare, în baza acestei legislații criminale, în cele mai mari piețe din București, din ordinul personal al lui Traian Băsescu, începe în forță acțiunea Chioșcariada, adică dărâmarea tuturor magazinelor micilor producători și comercianți români.
Chioșcariada  va continua timp de șase ani și va antrena imense forțe ale statului. Va lăsa pe drumuri circa trei milioane de români, va produce economiei românești daune de miliarde de euro, echivalente distrugerilor provocate de un război. Țara este adusă în sapă de lemn și clasa românească de mijloc este aproape în întregime distrusă.
De abia după șapte ani Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii încep să se trezească și își dau seama că e ceva în neregulă în România.
Și SUA și UE își dau seama că în spatele legislației românești împotriva micilor comercianți și în spatele  Chioșcariadei stau interse de miliarde de euro și mii de politicieni corupți interesați în controlul piețelor din România.
La presiunea SUA și a Bruxelles-ului începe urmărirea și în final condamnarea lui Adrian Năstase, unul dintre cei mai periculoși infractori din istoria României, un mafiot deosebit de versat pentru a cărui condamnare a fost nevoie de un proces care a durat mai mulți ani. Împreună cu el alți oficiali și colaboratori (toți corupți) au fost arestați.     (va continua)
Gheorghe  PANAITESCU

Lasa un Comentariu

Adresa de email nu va fi afisata.

Comentariul dvs va fi supus atentiei conducerii publicatiei si va apare mai tarziu.
In caz ca va contine accente xenofobe, extremiste etc. nu va apare.

Campurile obligatorii sunt marcate cu *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Protected by WP Anti Spam