şişli escort - beylikdüzü escort - istanbul escort - escort

FASCISMUL BĂSESCIAN (III)

   (urmare)

De cîte ori un român își va pierde averea, de cîte ori un român se va trezi cu casa pusă sub sechestru, cu pensia tăiată sau târât în fața justiției și condamnat pentru fapte pe care nu le-a săvârșit, să-și aducă aminte că el nu a mișcat un deget când o jumătate de milion de mici comercianți și producători români au fost etichetați peste noapte ”criminali” și autoritățile băsesciene au început să-i hăituiască pe străzi și să le distrugă magazinele, chioșcurile și buticurile cu buldozerele în numele integrării în Uniunea Europeană. Dan Voiculescu care este acum în închisoare a fost un astfel de român. Deși avea cel mai puternic trust mass-media nu a mișcat un deget când sute de mii de mici comercianți și producători români au fost atacați de autoritățile băsiste. Dimpotrivă, televiziunile lui Dan Voiculescu și ziarele lui au fost alături de atacatori și au denigrat cu toată puterea pe micii comercianți și producători români. Azi Dan Voiculescu este în închisoare și strigă că a fost băgat acolo de fascistul Băsescu.
De câte ori un român va fi târât în fața judecătorilor pentru fapte de nimic și condamnat la ani grei de temniță pentru că a dat ”mită” zece ouă de găină sau o sticlă de palincă doctorului și o ciocolată asistentei care l-au îngrijit, să-și aducă aminte că el însuși a contribuit la întărirea sistemului care l-a condamnat. Să-și aducă aminte că el însuși a sărit în sus de bucurie  și a urmărit cu o satisfacție sălbatică la televizor, pe timpul Chioșcariadei, cum șenilele buldozerelor trimise de Băsescu, Udrea, Boc și Gabriel Oprea striveau sub șenilele lor munca și destinele a o jumătate de milion de mici comercianți și producători. Să știe acel român că nu Uniunea Europeană a cerut așa ceva ci oligarhii români. Niciodată, în nici o împrejurare, Uniunea Europeană nu a cerut Bucureștiului să distrugă magazinele și chioșcurile micilor producători și comercianți români. Este drept, nici un comisar european și nici un europarlamentar nu au mișcat un deget și nu au avut nici cea mai mică tresărire în fața acestui abuz tipic nazist, dar asta este cu totul altceva.
De câte ori un român va primi acasă în plic înștiințarea că i s-a tăiat pensia, să se gândească la faptul că s-a bucurat în secret când pensiile a o sută de mii de militari au fost tăiate și a  rostit cu o bucurie îndesată: ”Bine le-a făcut!”.
Ne-am învățat să tratăm cu plictiseală facismul, să spunem: ”Dom᾽le! Iar fascism? Iar nazism? M-am săturat!”
Dar spunem așa pentru că nu am învățat încă lecțiile istoriei și încă nu știm ce este totalitarismul și fascismul.  Mai mult, nici nu vrem să știm.
Și atunci când primești în plic scrisoarea de la tribunalul teritorial care-ți spune că ești infractor și riști să faci 20 de ani închisoare pentru că ai dat zece ouă de găină doctorului care ți-a făcut dosarul de pensie și că trebuie să dai statului înapoi toți banii pe care i-ai luat pe amărâta aia de pensie, că trebuie să dai statului sau băncii casa ta cu tot ce ai în ea, abia atunci știi ce este fascismul, dar îți dai seama de asta prea târziu și nu-ți mai rămâne decât să-ți pui ștreangul de gât și să te spânzuri.
Este drept, ai citit mereu prin ziare  că alții înaintea ta s-au spânzurat, dar nu era vorba de tine și sinuciderile altora nu te interesează. Ba chiar te plictisesc. Dar este posibil să vină o zi în viața ta când să cunoști ce este fascismul.  În ziua aceea te vei cutremura, dar acea zi va fi și ultima pentru tine, pentru că, lăsat pe drumuri și cu viața distrusă, nu-ți va mai rămâne nimic altceva decât să te spânzuri, așa cum au făcut sute și mii înaintea ta.
Fascismul este o formă de dictatură personală în care spălarea pe creier și teroarea se practică la nivel universal, prin toate mijloacele (inclusiv prin mobilizarea maselor în sprijinul autorităților criminale).
De aceea fascismul se numește totalitarism, pentru că mobilizează totul în sprijinul său: autorități, legislație, putere judecătorească, Armată, Poliție, mijloace mass-media (televiziuni, presă, radio), plus masele populare care, spălate pe creier, ajung să fie convinse că autoritățile nu doresc altceva decât binele lor. De aceea masele însele contribuie la alimentarea și menținerea la cârma statului a Puterii fasciste.
Acesta este motivul pentru care în totalitarism nu există opoziție. Cine se opune dispare sau este marginalizat pe viață. În totalitarism nu ai dreptul să ai opinii contrare opiniei oficiale. Cine are astfel de păreri contrare este înlăturat din societate. Așa este în fascismul perfect.
Nu există procese și condamnări postfasciste în fascismul perfect (și fascismul băsescian este un fascism perfect).
De aceea Trăian Băsescu, Elena Udrea, Emil Boc, Gabriel Oprea etc. nu vor fi trași  la răspundere niciodată pentru crimele lor abuzive. Dimpotrivă, vor fi promovați, votați și revotați, puși în continuare la cârma statului, în fruntea legilor. Vor fi în continuare miniștri, senatori, deputați, europarlamentari, prefecți, primari.
Dacă au existat dictaturi fasciste (precum cea a lui Pinochet de exemplu)  în care societatea civilă, după căderea dictaturii s-a trezit, a ieșit din amorțeală și a intentat procese autorităților, asta nu înseamnă că poporul respectiv și societatea civilă respectivă au avut o conștiință superioară ci înseamnă că fascismul de acolo a avut fisuri și imperfecțiuni. Asta înseamnă că fascismul de acolo a lucrat imperfect, victima n-a fost injectată suficient, acul seringii nu a fost împins până la măduva spinării ca să paralizeze victima injectându-i otrava propagandei.
În fascismul adevărat (și fascismul băsescian este un fascism adevărat), în totalitarismul adevărat așa ceva nu se întâmplă, poporul este perfect operat pe creier. Germanii îl plâng și acum pe Hitler, spaniolii îl plâng și acum pe Franco și românii îl plâng și acum pe mareșalul Antonescu.  Dacă-l critici cumva pe mareșalul Antonescu în București,  te trezești cu un cuțit în burtă, iar dacă ești la țară țăranii români te omoară cu parul în uliță, în mijlocul satului.
Fascismul adevărat operează masele de conștiință: le scoate conștința afară din creier definitiv. Le convinge că așa este bine cum dictează el. Și le convinge așa de bine că ele sunt gata să ucidă pe cei care au o părere contrară.
Fascismul adevărat procedează la fel ca în filmul Hannibal în care un doctor psihopat, dr. Lecter (Anthony Hopkins)  deschide cutia craniană a victimei, îi taie bucăți din creier pe care i le pune în tigaie, le prăjește și le dă apoi victimei să le mănânce. Iar victima le mânâncă și spune că sunt bune. Doctorul psihopat știe foarte bine că operația pe creier nu doare.
Așa procedează și fascismul băsescian. Cei care sunt astăzi băsiști și vorbesc la televizor  în apărarea lui Băsescu sunt jurnaliști trepanați care își mănâncă bucăți prăjite din propriul creier.
Dar acești jurnaliști sunt o infimă parte dintre milioanele de români care au fost operați pe creier și cărora li s-a distrus conștiința de către fascismul băsescian.
Uitați-vă cu atenție la bătrânii tremurând, care merg bâțâindu-se și-i întâmpină cu flori, cu pâine și sare și cu zâmbete pline de dragoste pe Băsescu, pe Boc, pe Elena Udrea ori pe Gabriel Oprea care le-au tăiat pensiile. ”Să ne trăiți! Să ne trăiți! Vă iubim! O să vă mai votăm! Să vă dea Dumnezeu sănătate!” gângăvesc ei, deși cei pe care ei îi admiră i-au lăsat practic în curul gol.
Acești oameni sunt victimele cele mai jalnice ale fascismului băsescian. Ei sunt victimele din filmul lui Hopkins. Fascismul băsescian le-a deschis craniile și, zâmbind, le dă să mănânce bucăți prăjite din propriile creiere. Iar ei nu numai că nu-și dau seama dar și mulțumesc pentru  ”gustărică”.
Dar acești bieți oameni demni de toată compasiunea noastră nu sunt singurele victime. Tot în aceeași situație se găsesc jurnaliștii băsiști, intelectualii băsiști etc. Toți aceștia își mănâncă prăjite propriile bucăți de creier.
Așa se explică de ce milioane de români, ziarele, televiziunile nu s-au întrebat nici măcar un singur moment de ce și cum o jumătate de milion de români mici comercianți și producători români au ajuns infractori peste noapte, de ce proprietățile și drepturile lor le-au fost încălcate cu forța, magazinele și chioșcurile distruse, casele puse sub sechestru, de ce ei și familiile și angajații lor au fost supuși dintr-o dată disprețului public,  numiți ”criminali”, acuzați de ilegalități, scoși în afara societății.
Nu numai că oamenii, ziarele, televiziunile nu s-au întrebat nici o clipă cum această minoritate ocupațională (micii comercianți și producători români) a devenit o minoritate criminală, dar au sprijinit din toate puterile lor măsurile de forță ale autorităților și eliminarea fizică de pe piață a micilor producători și comercianți români.
Lupta pentru eliminarea fizică de pe piață a micilor comercianți și producători români de către oligarhia autohtonă seccuristo-comunistă s-a dus (și se duce încă) sub regimul fascismului băsescian prin teroare totalitaristă. Ea a mobilizat întreg aparatul administrativ de stat al României și l-a pus să lupte pe trei fronturi, după modelul nazist:
1) Parlamentul României vota legi împotriva inițiativei private
2) presa (marile cotidiene) și televiziunile manipulau populația și o instigau împotriva micilor producători și comercianți români
3) forțele represive ale statului (Armata, Poliția, Jandarmeria) împreună cu funcționărimea primăriilor, OPC, Poliția sanitar-veterinară etc. sfârâmau cu ajutorul buldozerelor magazinele micilor comercianți, tarabele, buticurile etc.
Toate acestea se făceau în numele aderării României la Uniunea Europeană, deși Uniunea Europeană nu ceruse nimănui distrugerea proprietății private.
Abia  apucase  liderul Băsescu  în noaptea de Revelion 2007   să anunţe intrarea  României în  Uniunea Europeană,  că Jandarmeria Română  era deja “la datorie”, bulucită cu bulanele în pieţele din Bucureşti  ca  să-i  alunge de la tarabe  pe  ţăranii  transilvăneni   care vindeau brânză, şunculiţă ţărănească şi pastramă.
Tocmai apăruse legea conform căreia un producător român nu putea să-și vândă produsele în România decât în  localitatea în care locuia.  Iar ardelenii trebuia să părăsească imediat  piețele din București fiindcă ei erau un pericol, făceau concurență oligarhilor români care cu bani furați își construiseră fabrici de mezeluri și brânzeturi, combinate de prelucrare a cărnii etc. Era în joc o piață de desfacere de aproape 7 (șapte) miliarde de euro și concurența trebuia omorâtă rapid și eficient, după model nazist. Oligarhii nu voiau să împartă cu nimeni această piață.
Hotărârea de a-i scoate pe ardeeleni (dar și pe ceilalți țărani români) de pe piețele din București și a-i trimite acasă cu mărfuri cu tot se punea în aplicare imediat!
Sub supravegherea polițiștilor și a jandarmilor români (”scrofuloși la datorie”, cum zice Caragiale), țărăncile transilvănence din piețele Bucureștiului şi-au încărcat marfa în maşini şi au plecat plângând, îngrozite de priveliştea câinilor poliţişti care hămăiau şi-şi arătau colţii la ele. Țăranii ardeleni mai bătrâni, la vederea jandarmilor  de doi metri în ţinută de război care le supravegheau fiecare mişcare, se închinau şi-şi şopteau cu jumătate de gură că  nici vechea  jandarmerie ungurească nu se  comportase aşa  cu părinţii lor pe timpul ocupaţiei ungare.
La acțiunea de evacuare erau prezenți sute de jurnaliști români care urmăreau cu ochi sclipitori și răi și cu rânjete de bucurie abia reținută alungarea transilvănenilor.
În Piaţa Delfinului o jurnalistă  româncă negricioasă a strigat cu glas ascuţit  şi provocator  către ardelenii sibieni  : “Şi acum unde o să vă duceţi ?”
O ţărancă  sibiancă , înaltă şi impunătoare s-a întors către ea şi a fulgerat-o cu privirile: “-Ce te interesează pe tine unde ne ducem noi ? Plecăm şi gata ! Nu asta vreţi, să plecăm de la voi din Bucureşti? Ne ducem acasă în ţara noastră în Ardeal , la capitala noastră,  că într-a voastră o să mâncaţi brânză din UE ! “.
Să fim foarte atenţi la aşa ceva, pentru că aşa ceva nu se uită. Va  veni o zi când vom regreta ca români  un astfel de comportament al autorităților noastre ticăloase față de ardeleni şi ne vom primi pentru el răsplata. Şi răsplata va fi amară! Și ziua aceea se apropie. Dacă ne aruncăm azi privirile pe sodaje, vedem că transilvănenii nu mai vor să voteze un român pentru funcția de președinte al României ci-l votează pe neamțul Johannis. Dar să revenim la alungarea țăranilor.
Cumpărătorii prezenți în piață, românii, încep să se agite și să protesteze: ei nu vor ca ardelenii să plece. De ce să plece ardeleni? Cine a zis asta?
Fulgerător, ziariștii de la Adevărul (probabil ofițeri acoperiți) ies imediat în față, încep imediat ”lămurirea” oamenilor: să se liniștească toată lumea, că este ordinul Uniunii Europene ca ardelenii să plece din piețele Capitalei. Cine se opune acestei măsuri se opune Uniunii Europene și riscă să fie dat în judecată.
Intimidați de obiectivele camerelor de luat vederi care li se băgau agresiv în ochi de către jurnaliști, românii cuprinși de frică bat în retragere.
A doua zi apare titrat cu litere mari în ziarul Adevărul: “Produsele micilor fermieri, interzise în afara judeţului de reşedinţă. Micii producători agricoli nu-şi vor mai putea vinde direct produsele de origine animală (carne, ouă, lapte) mai departe de graniţa judeţului de reşedinţă, începând din 18 ianuarie, conform unui ordin emis de Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară (ANSVSA) “  (ADEVĂRUL, 16 ianuarie 2007).
În acțiunea de eliminare din piețe a micilor comercianți și producători români de către oligarhia română aliată cu Justiția și OPC (Organizația pentru Protecția Consumatorului, devenită ulterior ANPC), intervine însă aceeași problemă de care se lovise Gestapoul nazist în 1938 când se plănuise arestarea tuturor evreilor: evreii erau mai mulți decât polițiștii, deci cum ar fi putut polițiștii să-i găsească pe evreii care se acundeau? Răspunsul lui Goebbels fusese simplu și lămuritor: ”Evreii care se ascundeau erau arestați cu ajutorul evreilor care prin lege erau obligați să-și supravegheze compatrioții și să-i toarne la poliție”.
Rovana Plumb, fosta șefă a OPC care dovedise aptitudini reale de a teroriza lumea micilor comercianți, este răsplătită fiind numită acum secretar de stat al ANPC (Asociația Națională a Protecției Consumatorilor).
Rovana Plumb este și ea frământată de aceleași gânduri care-i frământaseră pe naziști: cum să controleze la sânge lumea micilor comercianți și producători români. Ea este conștientă că numărul angajaților OPC era prea mic pentru planurile ei vaste de a supraveghea întregul comerț al României. Visul acestei slujbașe,  fascistă până în vârful unghiilor, este ca să pună la spatele fiecărui comerciant român câte doi agenți ai OPC care să-l supravegheze și ziua și noaptea. Din păcate, nu poate face asta și declară presei într-un interviu: Rovana Plumb , secretar de stat  ANPC :  – Nu pot să pun în spatele fiecărui agent economic -sunt  500 000 – câte doi inspectori, aşa cum îmi cere Legea. Nu am  de unde” (ADEVĂRUL, 28 februarie 2002, interviu cu Rovana Plumb).
Dar, la fel ca naziștii, Rovana Plumb găsește aceeași soluție. Ea spune într-un interviu dat ziarului Adevărul despre obligaţia agenţilor economici de a-şi supraveghea şi turna la  autorităţile de stat pe colegii de breaslă şi vecinii  care desfăşurau  o activitate similară nelegală. Vorbeşte despre  obligaţia  micilor patroni de a presta servicii către ANPC.
Cu alte cuvinte ,   patronii  buticurilor sau ai  micilor ateliere private și în general oricare cetățean aveau în 2001 obligaţia fixată prin lege de a a informa  inspectorul OPC (ANPC) de pe zonă   despre ce făceau  vecinii  lor  de breaslă. La formă de guvernare nazistă, metode naziste.
Atragerea întregii populații în acțiunea de poliție politică și  represiune este visul oricărui regim nazist. Naziștii nu și-au pus niciodată problema dacă o turnătorie era făcută cu intenția de a sprijini autoritățile sau din pură răzbunare. Naziștii spuneau doar atât: ”Aduceți evreul la noi! Vina i-o găsim noi!”
Nici Rovana Plumb nu procedează altfel. Mesajul ei este clar și se subînțelege: ”Toarnă-l pe comerciant și adu-l la noi!  Crimele i le găsim noi, cei de la ANPC!”.
Că sistemul a funcționat, nu există dubii. Cetățenii, dar și patronii, informau OPC-ul (sau ANPC-ul). Cum informau ei aceste autorități de la ANPC?
O făceau verbal. Telefonic. Era un număr de telefon special la care puteai turna în direct, fiindcă delațiunea este legală în orice regim fascist.
Se făceau probabil și informări în scris. Ca la Securitate. Totul spre ”binele cetățeanului”.
Și informările telefonice și cele scrise erau înregistrate,  turnătorii și rapoartele lor arhivați.  Unde sunt acele rapoarte acum? Cine le adnota? Cine le verifica și  cine-i recruta pe turnători? Ce primea turnătorul  în schimb? Favoruri,  bani? Probabil.
Dar lucrurile trebuie privite și din alt punct de vedere. Un turnător la ANPC din anul 2000-2008 era cu mult mai periculos decât un turnător la Securitate din anii 1970.
Un turnător la Securitate putea turna fapte fără importanță, fleacuri, nimicuri care nu aduceau nici un prejudiciu nimănui.
Dar turnătorul la ANPC era un criminal pentru că turnătoria lui avea consecințe fatale: imediat la magazinul respectiv soseau jandarmii, ANPC, Garda Financiară, funcționarii primăriei, patronul era arestat, magazinul, chioșcul distrus, proprietarii amendați cu sume ruinătoare și  băgați în pușcărie. Turnătorul la OPC era un criminal angajat în slujba noii securități.
Dar pentru un mic patron de chioșc sau butic turnătoria era și un mijloc de a scăpa de vecinii concurenți. Mulți mici comercianți făceau delațiuni numai ca să scape de vecinii concurenți.
Așa se explică un lucru absolut uimitor: de ce nu au existat proteste împotriva Chioșcariadelor.
Asta explică  de ce niciodată nu au existat nici măcar cinci chioșcari sau tarabagii care să se unească și să protesteze împotriva distrugerilor.
Au fost distruse cu buldozerele de către autorități o jumătate de milion de magazine, buticuri și ateliere și nimeni nu a protestat.
Au fost distruse proprietăți private însumate la  miliarde de euro și nimeni nu a protestat. Cum se explică așa ceva?
Autoritățile fasciste băsesciene explică asta prin faptul că ”patronii erau ilegali și funcționau pe domeniul public fără aprobări”.
Această afirmație este o minciună. Nu era nimeni ilegal. Dar eu cred că se întâmplase altceva: micii comercianți apucaseră să semneze pactul cu diavolul. Ei semnaseră angajamentul cu noua securitate ANPC și erau șantajabili. În marea lor majoritate nu apucaseră, bineînțeles, să nu facă nici o turnătorie. Dar asta nu conta: deveniseră șantajabili. Dacă protestau, li se făcea public dosarul de turnător.
Asta e părerea mea și numai așa se explică de ce sute de mii de chioșcari și buticari nu au protestat niciodată organizat și nu au putut decât să privească neputincioși și să plângă văzând cum le erau distruse și făcute zob magazinele sub șenilele buldozerelor. Unii dintre ei au preferat să se sinucidă, pentru că făcuseră împrumuturi în bănci și pierzând magazinul pierduseră totul, nu mai aveau cum returna banii.
Micii comercianți și producători români  nu au cerut niciodată înapoi zecile de mii de euro pe care i-au pierdut și au preferat să fugă peste graniță și să se facă păzitori de vite, ciupercari sau căpșunari în Occident. Le-a fost frică să nu fie demascați ca turnători.
Acești oameni trebuie să știe astăzi că în Uniunea Europeană un act de ”turnătorie” încheiat forțat între o autoritate a statului (oricare ar fi ea) și cetățeanul simplu este considerat fapt penal pentru autoritatea respectivă și pedepsit. Deci este exclus ca din arhivele OPC să fie date publicității vreodată astfel de documente în caz că ele există.
Pe de altă parte, nici o autoritate, fie ea ANPC sau primărie sau poliție sanitar-veterinară nu ar îndrăzni să folosească niciodată astfel de documente (dacă ele există) în scop de șantaj fiindcă s-ar autodemasca drept o instituție fascistă și ar intra imediat în vizorul UE și al SUA.
Ca atare toți micii comercianți și producători români care și-au pierdut magazinele, buticurile, tarabele, pot azi să dea în judecată statul român și să-și recupereze banii de la autoritățile care le-au distrus proprietățile. Și nu numai să recupereze banii, dar să și demaște sistemul mafiot care a băgat în cârdășie primăriile cu firmele de construcții chioșcuri.
Din câte știu, amenjarea unui chioșc simplu pe domeniul public se făcea prin intermediul primăriilor. Erau chioșcuri standard din termopan și geam.
Primăria te obliga prin lege să cumperi un astfel de chioșc în momentul când îți elibera autorizația de comerciant.
Dacă nu cumpărai un astfel de chioșc nu primeai autorizație de comerciant.
Iar primăriile erau mână în mână cu firmele care lucrau astfel de chioșcuri. Dacă nu aveai astfel de chioșc standard nu puteai deține tarabă pe domeniul public.
Este o minciună a regimului fascist băsescian că tarabagii și chioșcarii erau instalați ilegal pe domeniul public! Nu a existat în București ori în alt oraș al țării nici măcar un singur deținător de magazin (chioșc, tarabă) care să nu aibă aprobare legală de funcționare. Era o întreagă legislație în vigoare. Nu puteai să faci racordarea la rețeaua de curent electric, la rețeaua de canalizare, la rețeaua de apă dacă nu aveai aprobare de la primărie pentru instalarea chioșcului. Dovada cea mai bună că toate chioșcurile erau în regulă și instalate legal este că ele au funcționat ani de zile fără să le zică nimeni nimic. Se plătea pentru asta o taxă la primărie, primăriile verificau la sânge fiecare amplasament de magazin fiecare tarabă din piață.
Nimeni nu era ilegal Aceste construcții, magazine, buticuri, au devenit ilegale brusc, peste noapte, odată cu venirea lui Băsescu pe funcția de primar al Capitalei. Decizia de demolare a lor este un abuz de funcție, iar cei circa zece mii de funcționari municipali din toată țara  în frunte cu Băsescu trebuie să răspundă în fața justiției pentru abuz de funcție și pentru distrugere de bunuri private, distrugere care a depășit zece miliarde de euro.
Dacă foștii deținători de chioșcuri și tarabe care au fost distruse abuziv de către stat s-ar uni într-o asociație, ei ar putea da statul în judecată pentru daune de peste 10 miliarde de euro.
Din câte știu eu, cel mai ieftin chioșc valora la livrare cel puțin trei mii de euro, iar racordarea lui la rețeaua de curent electric costa alte două mii de euro. Dar au fost chioșcuri și tarabe a căror instalare și racordare la utilități a costat peste cincizeci de mii de euro. Ca să pornești afacerea îți trebuia marfă de cel puțin cinci mii de euro. Asta însemna că aveai nevoie ca să devii mic comerciant de cel puțin zece mii de euro. Fără acești bani nu te puteai apuca de comerț.  Micii comercianți și producători români au pierdut acești bani pe timpul Chioșcariadei. Ei trebuie să recupereze acești bani, fiindcă sumele nu au fost mici.
Distrugerea celor o jumătate de milion de chioșcuri de către primarul (și apoi președintele) Traian Băsescu și regimul fascist pe care el l-a condus a costat pe micii comercianți și producători români minim 10 miliarde de euro. Cel puțin un milion și jumătate de oameni de oameni (vânzătorii de la tarabe și patronii) au ajuns șomeri și statul român a fost obligat să le plătească ajutoare de șomaj alte două miliarde de euro.
În mod normal, toți cei care au suferit  pierderi și daune de pe urma chioșcariadelor trebuie  să se constituie într-o asociație și să încerce recuperarea pierderilor de la statul român.
Autorii unor astfel de distrugeri înspăimântătoare făcute în numele Uniunii Europene trebuie să răspundă pentru faptele lor. Toți primarii de sectoare dintre anii 2000-2008 trebuie dați în judecată.
Dacă micii comercianți și patroni români nu au curajul s-o facă, atunci autoritățile Uniunii Europene și ale SUA trebuie să se sesizeze din oficiu asupra acestor înspăimântătoare distrugeri, abuzuri și încălcări ale drepturilor omului făcute în forță asupra unei minorități profesionale de o jumătate de milion de oameni de către un regim care a întrebuințat mijloace de teroare și forța de constrângere asupra unor oameni care nu aveau altă vină decât că munceau ca să-și câștige o pâine. Regimul băsescian se face vinovat de încălcarea dreptului omului la muncă, de interzicerea inițiativei private și de distrugeri aduse proprietății private și de stat. Aceste crime nu pot fi acoperite cu hârtii nici dacă fabrica de la Letea ar lucra timp de zece ani  la capacitate maximă.
Datorită regimului Băsescu, România a ajuns un stat complet mafiotizat! Cei care au suferit aceste daune înspăimântătoare trebuie să cheme în ajutor SUA și Bruxelles-ul. Nimeni în SUA nu ar fi îndrăznit să aducă atingere proprietății private nici măcar la nivelul de un dolar sub nici un pretext.
În România guvernele Năstase, Boc, primăriile, în frunte cu Primăria București condusă de Traian Băsescu au adus daune proprietății private de cel puțin zece miliarde de euro. Acești bani trebuie recuperați. Chiar dacă nu mai au actele de atunci deținătorii de magazine, buticuri și chioșcuri găsesc documentele în arhivele primăriilor sau în arhivele mde stat.
Chiar dacă micii comercianți și producători, terorizați și înspăimântați refuză să reclame și să ceară despăgubiri, este de datoria UE și a SUA să facă dreptate, fiindcă România este membră a UE și membră NATO. Firmele de avocatură din UE și SUA trebuie să se implice în cercetarea și în elucidarea acestor crime privind încălcarea drepturilor și libertăților democratice și nu numai. (va urma)
Gheorghe  PANAITESCU

Lasa un Comentariu

Adresa de email nu va fi afisata.

Comentariul dvs va fi supus atentiei conducerii publicatiei si va apare mai tarziu.
In caz ca va contine accente xenofobe, extremiste etc. nu va apare.

Campurile obligatorii sunt marcate cu *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Protected by WP Anti Spam