FASCISMUL BĂSESCIAN (VI)

       Pe  2 aprilie 2001, primarul Sectorului 5 al Capitalei, plutocratul Marian Vanghelie, mare comerciant și proprietar de supermarketuri, dar analfabet (cum scrie presa), începe distrugerea  magazinelor micilor comercianţi și producători români din Piaţa Rahova.
Zeci de funcționari ai Primăriei Sectorului 5  însoţiţi de gardieni publici trec la evacuarea cu forţa din piaţă a unui număr de aproape 60 de firme comerciale  şi a angajaţilor  acestora care îşi desfăşurau activitatea acolo de ani de zile.
Motivul pentru care se începe evacuarea și distrugerea magazinelor este unul inedit: primarul semidoct Vanghelie declarase anterior presei  că  “firmele de comercianți români este …ilegale  şi nu  are…certificat definitiv de urbanism”.
Nimeni până atunci nu pretinsese unui proprietar de chioșc să aibă certificat de urbanism. Era o enormitate. În nici o țară  a lumii nu se cere certificat de urbanism pentru ca să instalezi o tarabă ambulantă sau un chioșc.
În orașele din SUA sunt milioane de mici comercianți stradali care vând pe stradă mâncare la casoletă, omlete, cârnăciori etc. Și nimeni  nu le cere certificat de urbansism.
Cu toate acestea, deși primarul Vanghelie nu a venit încă, oamenii lui Vanghelie demarează distrugerea magazinelor și a buticurilor private din sectorul 5.
Angajaţii Primăriei Sectorului 5 iau cu asalt Piața Rahova, dar comercianții opun rezistență, așa că ”ofensiva” se oprește și se declară un armistițiu. Se așteaptă venirea primarului Vanghelie. Declasații societății, pegra, oamenii fără adăpost, pensionărimea, se adună iute și alcătuiesc o mare mulțime. Toți acești oameni îl simpatizează foarte tare pe Vanghelie fiindcă ei se recunosc în primarul semidoct și stupid care vorbește făcând greșeli grave de exprimare.
Este ora 14.00. Sau 15.00
Apare  Marga Grigore, directoarea  societăţii  “Nifert” care administrează piața în concesiune și  spune militarilor, gardienilor și angajaților Primăriei Sectorului 5: “-Domnilor, sunteţi  pur şi simplu instigaţi să faceţi o ilegalitate! Clădirea în care sunt cele 60 de magazine este proprietatea societăţii mele care  a închiriat-o de la Primăria Sectorului 5  cu contract care expiră peste doi    ani!  Dl Vanghelie nu are ce căuta în această clădire  înainte de anul 2003.  Dispoziţia primarului Vanghelie de evacuare a fost contestată de noi la tribunal şi se află pe rol  în curs de judecată. Judecătorii nu au luat o hotărâre, iar dl Vanghelie ne-a cerut deja să evacuăm clădirea ! Este un abuz inimaginabil !”
Baricadaţi înăuntru, micii comercianţi români au început să strige plângând  către jandarmi să nu-i evacueze. Un bătrân care avea o tarabă de legume a strigat către jandarmi :  “-Nu trageţi în noi, tată, că Vanghelie este un hoţ mare,   taică! E vorbit cu patronii pieţei private de alături ca să ne alunge pe noi şi să rămână ei cu gașca lor, nu i-ar mai răbda Dumnezeu pe lumea asta, că nu se mai satură! Nu le mai ajunge de cât au furat, acu vrea să ne omoare pe noi !”
Tăcerea este apăsătoare . Jandarmii nu știu ce să facă, dar au înconjurat complexul. Îl așteaptă toată lumea pe primarul Vanghelie.
Baricadați înăuntrul pieței, în complex, micii comercianți români își simt sfârșitul aproape și strigă:
-Mergeți careva care știți engleză și dați telefon la Ambasada Statelor Unite! Să vină americanii aici să vadă ce face dictatura neocomunistă fascistă! Să cerem  ajutor la americani!
Doi tineri comercianți încearcă să iasă dincolo de zidul de jandarmi, dar ziariștii (probabil ofițeri acoperiți care făceau pe ziariștii)  pun mâna pe ei și-i predau jandarmilor care-i bagă în dube.
La orele 18.30  apare primarul Vanghelie și, după o scurtă consfătuire cu ziariştii  a luat comanda trupelor de jandarmi şi ale forţelor SPIR  care cu  “profesionalism” au spulberat  uşile pe după care se  baricadaseră  protestatarii .
Primarul Marian Vanghelie  personal  taie  cu un flex  lacătul cel mare de la intrare pe care-l puseseră comercianţii.  Pe holurile complexului în care se aflau magazinele micilor comercianți începe lupta. Răsună țipete și strigăte.
Jandarmii români ajutați de funcționarii Primăriei 5, de polițiști, gardieni și de  jurnaliști iau cu asalt magazinele micilor comercianţi români din interior.
Întregul interior al clădirii devine un teren de bătălie. Mascaţii cu cagule intră în micile magazine particulare, dărâmă şi distrug tot. Lupte  grele  continuă la etajele de sus ale complexului.
Cel mai tare lovește un jurnalist înalt, negricios,  cu pumnii mari și cu părul dat pe spate, cu ochi sclipitori și răi în orbite vinete. Un bătrân se roagă de el:
-Domnul jurnalist, nu mai da, taică…
Alt comerciant îi strigă:
-Ce jurnalist, bă? Ăsta e ofițer acoperit, este căpitanul  Durcescu de la Securitate!
Întregul complex este un teatru de război. Se duc lupte grele la toate etajele.
Oamenii strigă:
-Chemați Ambasada Americană! Chemați Ambasada Americană să vadă ce ne fac Năstase și comuniștii!
Dar americanii nu vin și luptele continuă. În fruntea jandarmilor este primarul Vanghelie care lovește cu o rangă în stânga și în dreapta.
După o oră micii comercianți se retrag la ultimul etaj și în sfârșit sunt înfrânți. Rezistenţa cedează. Patronii protestatari răniţi sau leșinați sunt scoşi pe brațe afară din propriile lor magazine, sunt puşi în cătuşe  ori duşi pe sus  şi băgaţi în dube.
Funcționarii primăriei se reped la tarabele cu alimente și fructe ale micilor comercianți și le răstoarnă strigând către mulțimea care privește:
-Veniți și luați! Nu plătiți nimic! E gratis! E din partea Primăriei!  Face primăria cinste!
Mulțimea se repede urlând și se aruncă asupra fructelor și alimentelor. Sunt români declasați, drogați, oameni fără adăpost, pleava societății. Își încarcă brațele cu mere, cu banane, cu pungi de zahăr și sticle de ulei urlând:
-Trăiască dom Băsescu! Trăiască dom Năstase! Moarte patronilor! Jos bogătanii!
În Piața Sudului un alt primar, Popescu Cristian Piedone, un obez de 200 de kilograme, răstoarnă și el tarabele micilor comercianți din piață.
Înconjurat  şi protejat  de  puternice gărzi poliţieneşti, Piedone, un individ de-a dreptul monstruos, cu o burtă uriaşă,  înalt de doi metri şi cântărind  două sute de kilograme năvălește în pieţe sau în magazinele micilor firme, răstoarnă tarabele cu  mărfuri pe jos în aplauzele tuturor ziariştilor prezenţi  şi sub privirile indiferente ale poliţiştilor  invita cetăţenii care priveau să ia gratuit marfa :
“-Veniţi încoace, haideţi,  luaţi marfă de aici! Gratis! Vă dau eu! Nu vă costă nimic! E pe degeaba! Veniţi şi luaţi ce vă trebuie, nu daţi nici  un  ban !”
Asta în timp ce proprietarii mărfurilor de pe tarabele răsturnate plâng și se roagă de el  să  le dea  mărfurile înapoi.  Ani de zile acest individ a terorizat pe micii comercianţi şi producători români alături de bandele de jurnalişti  şi de cohortele de inspectori  sub protecţia poliţiei,  făcând  lucruri care  în orice ţară civilizată  cad sub incidenţă penală şi se pedepsesc cu   aruncarea  după gratii. Acest autor de jafuri în văzul lumii şi instigator la furt calificat  nu numai că nu era luat la întrebări de nimeni,   dar era încurajat şi mediatizat intens de cea mai mare parte a mass-media.
Posturile de televiziune  Antena 1  (prin emisiunea de ştiri Observator ) sau Prima Tv  îl filmau în direct pe Piedone când răsturna tarabele micilor comercianți și striga la mulțime să vină și să ia alimentele.
Ziariștii și televiziunile prezentau seara în direct la televizor această acțiune de jefuire  a micilor comercianţi  şi  comentatorii  de ştiri  îl ridicau în slăvi creându-i o aură de  erou naţional.
Mai mult, ziariştii de la  Prima TV și de la Antena 1 precum și ceilalți jurnaliști îl numeau permanent pe  acest individ   “colegul nostru Piedone”.
Ziarul Adevărul îl numea “haiducul  Piedone care ia de la bogaţi şi dă la săraci” (a se vedea colecția ziarului Adevărul).
Primarul Piedone răsturna tarabele micilor comercianți și strigă la gloata de declasați :
  -Fac eu cinste! Luați tot ce vedeți pe jos! Gratis! Nu dați un ban!
Gloata se repezea cu un urlet asupra prăzii strigând:
-Trăiască Piedone! Moarte bogaților! Jos cu tarabagii criminali!
A doua zi apărea scris cu litere mari în ziare: “Colegul nostru Piedone, haiducul  Piedone ia de la bogaţi şi dă la săraci”.
Demolările în forţă au continuat  cu sălbăticie în Piaţa Veteranilor, în întregul cartier Militari și în toate celelalte sectoare ale Bucureștiului precum și în marile orașe ale țării.
Acum nu se mai distrugeau doar magazinele  noi ci şi cele vechi care aveau autorizaţii şi planuri de urbanism aprobate legal de vechii primari generali ai capitalei, Halaicu şi Lis.
Se distrugeau şi magazinele care fuseseră autorizate de primăriile de sector după ce acestea primiseră aviz din partea Primăriei Generale să elibereze astfel de  autorizaţii.
Micii investitori români (comercianții) căzuseră de fapt într-o capcană.  Avuseseră încredere  în ce declaraseră autorităţile Primăriei Generale București, anume că ei pot ridica magazine dacă  au aprobarea primăriilor de sector.
Primăriile de sector se grăbiseră să  dea aprobările necesare, dar după un timp  Primăria Generală se răzgândise şi  începuse acum  distrugerea tuturor magazinelor fără excepţie, vechi sau noi, cu autorizaţie sau fără autorizaţie.
Începe distrugerea chiar a magazinelor care funcționau ca magazine private de pe vremea lui Ceaușescu (foarte puțină lume știe că dictatorul Ceaușescu dădea aprobare ca handicapații să aibă magazine și ateliere private dacă puteau să se întrețină).
Inspectorii  Primăriei Generale şi oamenii lui Băsescu (primarii de sectoare) distrugeau acum nu doar buticuri şi magazine mici dar şi restaurante şi terase unde investițiile se ridicau la sute de mii de euro.
Forţele de represiune au avut de furcă  un timp cu  un ” foarte periculos şi obraznic patron”  pe nume Nicolae Rădulescu care  în loc să cadă cu fruntea în ţărână în faţa  funcţionarului  român  “a încercat să se folosească de calitatea lui de handicapat  şi  de faptul că de 30 de ani sta paralizat în scaunul cu rotile”, după cum scria scrupulos un jurnalist.
Rădulescu a ridicat bastonul  strigând de pe căruciorul de handicapat către  forţele de represiune : “- Nu vă las să-mi distrugeţi munca! E magazinul meu! Nu plec din el pentru că nu mai am din ce trăi dacă plec de aici! De ce să plec? Aşa vrea Băsescu? Cine e descreieratul  ăsta să-mi poruncească mie să ies din casa mea? Cu ce drept?  Eu am făcut comerţ şi pe vremea lui Ceauşescu! Ceauşescu ne lăsa pe ăştia handicapaţi să facem comerţ!”.
În momentul acela  toţi jurnaliştii şi pensionarii prezenți la fața locului au început să strige în batjocură “-Handicapatul ceauşist! Handicapatul ceauşist!”
Și forţele  de ordine ale Primăriei au dat buzna peste el luându-l pe sus cu cărucior cu tot. Ulterior  l-au pus în libertate.
Nicolae Rădulescu s-a adresat în scris  lui Ion  Iliescu și lui Adrian Năstase, dar nu se ştie ce răspuns a primit. El a fost văzut ultima dată în mai 2002  dus pe braţe de un nepot al lui. Cerea   audienţe la  mai marii Primăriei Bucureşti, dar nu a  putut vorbi decât cu arhitectul Dobre. Se pare că demersurile lui nu s-au soldat cu nici un rezultat.  Oricum,  alimentările magazinelor lui cu electrictate, cu apă și gaze fuseseră oprite de către oamenii primăriei, racordurile tăiate şi lui Rădulescu în frigidere i se depreciase marfă  de câteva zeci de mii de euro.
Faptul că în România până şi comercianţilor  handicapaţi le  erau  distruse magazinele şi le erau  “înmuiate” spinările cu bastoanele de cauciuc n-a alertat în nici un fel ambasadele “democraţiilor europene”.
Dimpotrivă,  Uniunea Europeană a apreciat  “eforturile României de a deveni o democraţie stabilă “  şi a reamintit primăriilor că normele europene cer  ca la intrarea în clădirile publice să existe rampe pentru accesul handicapaţilor.
Întrucât   primarul Băsescu declarase că  nu se supunea  decât  hotărârilor  Curţii Supreme de Justiţie,  au existat proprietari de magazine care au  obţinut  astfel de hotărâri prin care Curtea Supremă interzicea demolarea magazinului.
Unul dintre aceşti proprietari era Florin  Pelmuş, patronul firmei Orhideea, care deţinea un magazin de confecţii în Piaţa Romană.
Magazinul avea toate aprobările, fusese ridicat pe strada Tache Ionescu  în urmă cu peste 12 ani, chiar la începutul lui 1990.
În zorii zilei  de 21 martie 2003  inspectorii Primăriei Capitalei însoţiţi de buldozere, gardieni şi oamenii de ordine au apărut  în faţa magazinului pe uşa căruia era lipită decizia  Curţii Supreme de Justiţie care interzicea distrugerea magazinului.  Oamenii  lui Băsescu și funcționarii Primăriei Generale au citit-o, au început să râdă, au scuipat pe decizia Curţii Supreme de Justiţie şi au  trecut la  acţiune. În mai puţin de două ore întregul magazin a fost dărâmat la pământ  şi distrus cu  toată marfa care era înăuntru.         (va urma)
Gheorghe  PANAITESCU

Lasa un Comentariu

Adresa de email nu va fi afisata.

Comentariul dvs va fi supus atentiei conducerii publicatiei si va apare mai tarziu.
In caz ca va contine accente xenofobe, extremiste etc. nu va apare.

Campurile obligatorii sunt marcate cu *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Protected by WP Anti Spam