Născuți pentru a fi imbecili. De Ziua Limbii Române să vorbim despre schilodirea Limbii Române. SĂ VORBIM DESPRE DOMNII FEMEI.

        ”Suveranul Elisabeta a Doua a Marii Britanii a ieșit la plimbare călare. Suveranul purta pe cap o basma și nu era însoțit de gărzi.”
Fraza de mai sus a fost rostită ieri ca știre  pe toate posturile de televiziune din România. Și ieri a fost  Ziua Limbii Române.
Acest exemplu este suficient pentru a arăta ce profunzimi  de imbecilitate a reușit să atingă  poporul român după aderarea la Uniunea Europeană.
Dar nu aderarea la Uniunea Europeană ne-a adus în halul acesta. Ea doar a accelerat procesul de tâmpire națională. Noi, românii eram imbecili și pe vremea lui Alecsandri (care ne-a ridiculizat în piesele lui de teatru). Eram imbecili și pe vremea lui Caragiale. Dar parcă niciodată nu am fost mai imbecili decât acum! Starea de imbecilitate la care am ajuns astăzi nu este un accident ci este rezultatul  capacității noastre intelectuale. Atât gândim. Asta este tot ce putem!
Suntem născuți pentru a fi imbecili. Dar imbecili nu în sensul în care ne-au zugrăvit Alecsandri și Caragiale (adică escroci, inculți  și demagogi) ci imbecili în sensul patologic al cuvântului. Adică suntem neghiobi, oameni cu capacitate mintală foarte redusă.
Un popor (noi suntem ăștia) a cărui tânără generație în proporție de 85% nu reușește să ia notă de trecere la examenul de bacalaureat nu poate fi considerat inteligent.
Tragedia constă în aceea că în România nu cei 85% suferă  ci suferă cei 15% care au reușit să ia notă de promovare la bacalaureat. Adică suferă  oamenii inteligenți.
Să ne consolăm cu gândul că ei vor suferi din ce în ce mai puțin și că procentajul lor de la an la va fi din ce în ce în ce mai mic și în cele din urmă vor dispare și aceștia 15%.  Trag nădejde că în curând  vom avea o generație tânără de proști sănătoși care vor cade la examenul de bacalaureat în proporție de 100%. Atunci numărul românilor deștepți va fi 0 (zero) și nu vor mai exista români deștepți care să sufere.
Până atunci, românii deștepți vor fi siliți să trăiască mai departe în țara  în care denumirea propriei limbi se scrie cu inițiale mici (adică ”limba română”) în timp ce băuturile răcoritoare  se scriu cu inițială mare (adică ”Pepsi-Cola” și ”Coca-Cola”). Așa a hotărât Academia Română că este corect.
Să mai vorbesc despre faptul că am ajuns să nu ne mai înțelegem între noi din cauza schilodirii propriei noastre limbi și că numărul străinilor care doresc să învețe limba română se apropie de zero tocmai din această cauză? Ce rost ar avea?
Să mai vorbesc despre faptul că am ajuns cimpanzeii lingvistici ai Europei și că am ajuns să scriem în ziarele noastre fraze de-a dreptul cretine de genul ”ministrul Apărării din Suedia a născut o fetiță”?  Să mai amintesc că Elena Udrea, președinta PMP  este invitată să ia cuvântul pe la întruniri cu fraza: ”Domnule președinte Elena Udrea, aveți cuvântul” ?
Să mai amintesc de faptul că am  făcut din limba română o limbă de transsexuali semantici în care doamnele și-au îndeplinit visul lor milenar și au reușit, în sfârșit, să devină domni? Acum în loc de ”doamna europarlamentară Elena” sau ”doamna doctoriță Mariana” behăim ca proștii: ”europarlamentarul Elena”, ”doctorul Mariana”. Dar asta nu ne face mai inteligenți și nici mai frumoși. Dimpotrivă. Ne face mai odioși, mai respingători. Noi nici măcar în piesele lui Caragiale nu am fost așa. Cațavencu, Ghiță, Dandanache sunt personaje carismatice și inteligente. În comparație cu ei, noi suntem astăzi de-a dreptul dezgustători. Suntem ca sălbaticii din jungla Amazonului care-și pilesc dinții sau își înfig bețe în nări. Ar trebui ca Uniunea Europeană să intervină și să ne interzică să ne mai mutilăm limba. Ar trebui ca Guvernul, pe lângă ministrul Apărării, să mai numească un ministru al Apărării Limbii Române. Dar cine să fie ministrul acela? Toți academicienii noștri lingviști sunt niște nulități.
Să mai vorbesc despre cele douăzeci de mii de anglicisme pe care Academia Română le-a introdus de curând în ”Dicționarul limbii române” ca fiind cuvinte românești?
Să mai vorbesc despre regulile ortografice absolut imbecile prin care aceeași Academie Română a schilodit scrierea în românește după ce a schilodit vorbirea în românește? Ce rost ar avea? La presiunea maselor de proști din stradă incapabili să scrie corect, Academia  a legalizat scrierea incorectă și a decis că e corect să scrii ”nicio lacrimă” și că este greșit să scrii ”nici o lacrimă”.
Și cei care au hotărât asta (Eugen Simion, Nicolae Manolescu etc.) s-au dus ieri la mormântul lui Mihai Eminescu să cinstească la Cimitirul Bellu memoria marelui poet  și Ziua Limbii Române. A fost cu ei și infractorul Neculai Onțanu, primar de meserie care folosește banii publici pentru a subvenționa cu miliarde de lei apariția unor reviste literare ale Uniunii Scriitorilor în care nu au voie să publice decât câțiva scriitori (mereu aceiași) agreați de conducerea Uniunii Scriitorilor. Mie, de exemplu, nu mi se permite să scriu în revistele Uniunii Scriitorilor. Nu vrea unul, Prelipceanu. El nu știe că revista lui, ”Viața Românească” nu este citită de nimeni, în timp ce revista web ”Universul Românesc.ro” atinge uneori și opt mii de cititori pe zi de pe toate continentele.
Cam atât despre  Ziua Limbii Române și despre poporul care vorbește Limba Română.
Ar mai fi de spus ceva despre frații noștri de peste Prut, care în aceste zile protestează la Chișinău împotriva Rusiei  și își afirmă sprijinul pentru Ucraina care-i tratează pe moldoveni ca pe niște lepădături și  ține sub ocupația ei jumătate din teritoriile Republicii Moldova (inclusiv regiunea Cernăuți).
Moldovenii noștri au ieșit cu mic cu mare la Chișinău, purtând pancarte pe care scrie: ”Ucraina, te iubim! Glorie veșnică Ucrainei!”.
După cum spuneam, suntem născuți pentru a fi imbecili. Dar imbecili nu în sensul în care ne-a zugrăvit Caragiale (adică escroci și demagogi) ci imbecili în sensul  medical al cuvântului. Adică suntem neghiobi, oameni cu capacitate mintală foarte redusă.
Și cel mai mare neghiob sunt eu, care în loc să fi emigrat demult în Rusia și să fiu azi un scriitor rus, am preferat să rămân mai departe român și să trăiesc în România ca scriitor român.
Dar mă consolez cu gândul că blestemul pe care-l ispășesc nu mi l-am ales eu și nu eu sunt vinovat de păcatele alor mei. Dar trebuie să răscumpăr prin suferința mea aceste păcate, chiar dacă fac parte din al nouălea și ultimul neam, fiindcă așa a poruncit Dumnezeu și așa scrie în Scripturi: ”Până la a noua spiță!”.
La mulți ani, Limbă Română!
Emil  ȚERMURE 

Lasa un Comentariu

Adresa de email nu va fi afisata.

Comentariul dvs va fi supus atentiei conducerii publicatiei si va apare mai tarziu.
In caz ca va contine accente xenofobe, extremiste etc. nu va apare.

Campurile obligatorii sunt marcate cu *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Protected by WP Anti Spam