OFIȚERUL ACOPERIT ROBERT TURCESCU, ÎNTRE DEFECARE ȘI DEFECTARE

    Ziariștii români sunt cutremurați din creștet până în tălpi și ”vițăvercea” de un eveniment ”apocaliptic”:  cioroiul piteștean Turcescu zis  ”Dinamită”, de profesie vorbete la postul B1TV și vâslaș-fruntaș pe galera dlui președinte Traian Băsescu a recunoscut public că este (a fost) racolat prin intermediul MApN de serviciile secrete (probabil americane) și că primește (primea) pentru asta circa 20000 (douăzeci de mii)  de euro lunar oficial (ca angajat al B1tv) și neoficial 2400 lei ca angajat al MApN.
El a spus: „Da, am fost lt.-colonel sub acoperire. Iată câteva dintre statele de plată, cu sumele de bani pe care le-am primit. Am ales să nu-l trădez pe bunul Dumnezeu şi să fac această mărturisire publică. Rugaţi-vă pentru mine şi cu mine să fim iertaţi şi izbăviţi. Vă cer iertare tuturor“.   Un mare psiholog român în viață, unul Tudose, a apărut la televizor și a spus că în momentul declarării acestui lucru pe fața lui Turcescu se citea o mare groază, semn că potențialul ofițer acoperit (scuzați expresia) se căcase pe el de frică. Asta e! Nu toți suntem tari de virtute ca jurnalisul Florian Bichir care a primit recent din partea MAp.N. medalia Virtutea Militară (sau cam așa ceva).
Ziariștii români sunt în proporție de 99%  înhămați la interesele de grup ale politicienilor sau în slujba servicilor secrete străine. Drumul carierei lor duce spre fotoliul de europarlamentar sau de ministru la București.  Deconspirarea lor le strică ploile,  așa că evenimentul a  zdruncinat mass-media românești din tălpi până-n creștete, le-a produs furnicături la degete, le-a ridicat părul vulvoi în capete și le-a zburlit mustățile (excepție Bichir, agent secret și el, căruia nu i s-a mai ridicat nimic de ani de zile, nici măcar părul din cap, că nu mai are).
Toată lumea se preface că nu știe de ce a făcut cioropina Turcescu  ”dezvăluirea”. Am să spun eu de ce.
Un ofițer acoperit din nivelurile inferioare ale sistemului (șa cum era Turcescu) este cum erau taurii lui Zeus din templele Greciei antice. Ei (taurii) nu știau pentru ce erau așa de bine hrăniți, pentru ce li se atârnau de gât jerbe de flori și pentru ce li se poleiau coarnele și copitele cu foiță de aur.
Însă preoții se purtau așa de bine cu ei fiindcă într-o zi, cândva, taurii urmau să fie mânați la altar unde li se băga cuțitul în inimă și aveau să fie aduși jertfă lui Zeus. Acesta era rolul lor.
Acesta este și rolul spionului. Probabil boul Turcescu se îngrășase prea mult și sosise ziua cea mare a sacrificiului. De fapt zecile de mii de dolari  i se dădeau nu pentru că era jurnalist deștept (dimpotrivă!) ci pentru că într-o zi  urma să fie trimis ca ziarist într-o țară anume (probabil Statul Islamic al Irakului și al Levantului, zis ISIL). Și ziua aceea venise. Și era nasol, că jihadiștii au atâta de lucru cu jurnaliștii că nici nu mai au timp să ascută cuțitele bine  în ultima vreme, având în vedere că dl Obama în loc să-i bombardeze stă și se gândește. În rest, cu statul în genunchi și culoarea portocalie Turcescu era obișnuit din interviurile cu dl Băsescu.
Dar poate că exagerez. Probabil lui Turcescu i s-au cerut alte servicii. Să se culce cu cineva, de exemplu.  Și cioroiul s-o fi  speriat, deoarece acel cineva o fi fost tot un tuciuriu cu cearcăne vinete la ochi ca el. Chestia asta l-a dat gata pe ”colonel” care între defecare și defectare le-a ales pe amândouă. Și lucrul ăsta este foarte ciudat pentru că Turcescu, ca și colegul său, Radu Banciu, sunt obișnuiți cu sexul oral politic făcut Marelui Zeus în fiecare seară. Și după cum se știe bine în marile trusturi de presă, de la sexul politic oral la cel real nu este decât o descheiere de șliț. Dar descheierea asta de șliț te poate proiecta cu trup viu sus de tot în cerul politicii, acolo unde stă astăzi simpatica și pururi admirata noastră comisăreasă europeană Corina Crețu. Așa că sperietura lui Turcescu rămâne oarecum suspectă, cu atât mai mult cu cât pe galera dlui  Băsescu personalități mult mai importante (filosofi, scriitori etc) își câștigă notorietatea cu mijloace mult mai jenante decât simplul stat în genunchi sau trasul la vâsle.
Oricum, nu chestiunea Turcescu este interesantă ci modul în care unii  țin cu tot dinadinsul să ne creadă proști și  încearcă să demonstreze pe la televizor că Turcescu nu este agent secret și că el fabulează
-Bine, dar a spus chiar el, cu gura lui că a fost ofițer acoperit! spune moderatoarea.
-A spus, dar nu există dovezi în acest sens! răspunde liniștit ”invitatul”, fostul ministru al Apărării, generalul Corneliu Dobrițoiu.
-Dar a publicat pe blogul său livretul militar, documente ștampilate, tot!
-Asta nu are nici o relevanță! parează liniștit Dobrițoiu. Livretul militar nu constituie o dovadă de apartenență la un serviciu secret.
-Bine, dar a publicat și fluturașii de salariu! A luat 2400 de lei lunar ca ofițer.
-Lipsește numele instituției plătitoare și nici gradul primitorului nu este trecut! spune calm generalul Dobrițoiu. Asta nu dovedește sub nici o formă că Turcescu a fost ofițer.
-Dar este fotografia lui pe livret, cum să nu fie el?
-Este adevărat, spune imperturbabil generalul, dar asta nu dovedește nimic. Robert-Turcescu a fost făcut locotenent-colonel pe 14 aprilie 2010.
-Dar tocmai ați spus adineauri că nu este ofițer!
-Așa este, nu mai este locotenent-colonel, pentru că în 2012 a fost trecut în rezervă, răspunde cu voce domoală generalul Dobrițoiu.

     Din pur amuzament, vă propun să ne imaginăm că Robert Turcescu în loc să fi făcut declarația pe care a făcut-o, ar fi scris pe blogul său: ”Da, am fost lt.-colonel sub acoperire. Am asasinat cu un revolver Colt 911 A1 cinci oameni la ordinul agenților străini. I-am împușcat pe rând, apoi i-am băgat în butoaie cu ciment și i-am aruncat în lacul Snagov. Sunt patru bărbați și o femeie. Tot acolo, lângă cavadre,  am aruncat și pistolul. Rugaţi-vă pentru mine şi cu mine să fim iertaţi şi izbăviţi. Sunt pregătit să îndur oprobiul public, îl merit, dar sper să avem parte de legi şi de judecători drepţi. Cu Dumnezeu înainte şi va fi bine! Vă cer iertare tuturor“.
Acum să ne imaginăm că moderatoarea l-ar fi întrebat pe generalul Dobrițoiu:
-Dar domnule general, poliția a găsit cadavrele acolo unde a zis Turcescu și așa cum a spus el: în butoaie de ciment și împușcate în cap.
-Nu știm dacă Turcescu este autorul! ar fi răspuns liniștit Dobrițoiu. În primul rând lipsește pistolul.
-Dar s-a găsit și pistolul, domnule general! Era un revolver Colt 911 A1 așa cum a zis Turcescu.
-Dar acest lucru nu are nici o relevanță! ar fi spus netulburat generalul. Trebuie să existe cel puțin trei martori care să depună mărturie că Turcescu este asasinul. Iar eu vă garantez că nu există nici măcar un singur martor.
Să nu mă întrebați acum cine este generalul Dobrițoiu, pentru că voi răspunde și eu tot în stilul lui Turcescu: ”-Dumnezeu știe cine este generalul Corneliu Dobrițoiu!”.

Emil  ȚERMURE

Lasa un Comentariu

Adresa de email nu va fi afisata.

Comentariul dvs va fi supus atentiei conducerii publicatiei si va apare mai tarziu.
In caz ca va contine accente xenofobe, extremiste etc. nu va apare.

Campurile obligatorii sunt marcate cu *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Protected by WP Anti Spam