şişli escort - beylikdüzü escort - istanbul escort - escort

ALERGAM SĂ PRIND UMBRA CLIPEI FUGARE

KONSTANTIN DIMITRIEVICI BALMONT
                 (1867-1942)
         Konstantin Dimitrievici Balmont este unul dintre marii poeți ruși foarte apreciați în Occident și în Europa de Est (la noi l-a influențat pe Ștefan Augustin Doinaș).
       Vorbea curent limbile germană, franceză și engleză.
        K. Balmont a fost fiu de moșier rus. Student la facultatea de Drept fiind, a participat la mișcarea revoluționară socialistă a studenților ruși și a fost exclus din universitate, fapt care l-a traumatizat pe viață.  Cu toate acestea a rămas toată viața un adept al convingerilor de stânga.
       La vârsta de 18 ani își face debutul ca scriitor publicând trei poeme în gazeta Zivopisnoe Abazrenie. La 25 de ani încearcă să se sinucidă.
      A călătorit mult în Occident și a avut un larg contact cu literatura occidentală. Datorită convingerilor de stânga Poliția Țaristă l-a arestat în numeroase rânduri și i-a confiscat manuscrisele. De două ori a fost deportat la marginile Imperiului Rus pe periode scurte.
       A trăit mult timp în Franța și a fost căsătorit de trei ori. Nu a fost un disident al regimului comunist, dar nici nu a iubit stalinismul. Pleca însă din Rusia când dorea și se întorcea când dorea el. Stalin nu l-a oprit mciodată.
     Către sfârșitul vieții a început să aibă tulburări mintale și pierderi de memorie. A murit la 23 decembrie 1942 în Franța la Azilul Rus din Paris. Este înmormântat la cimitirul Noisy Le Grand. Pe piatra lui de mormânt din marmură gri scrie: ”Constantin Balmont. Poet rus.”
       Redăm mai jos două dintre cele mai frumoase poeme ale lui Balmont, Alergam să prind umbra clipei fugare și Lângă Marea Neagră.

 

ALERGAM SĂ PRIND UMBRA CLIPEI FUGARE


Alergam să prind umbra clipei fugare,
Umbra clipei fugare cu zilele stinse,
La castel tot suiam trepte înalte, solare
Și încet tremurau albe treptele atinse.

Și cu cât mă-nălțam tot mai sus, mai departe,
Tot mai sus mă chemau străluciri de lumină
Și cântau imnuri dulci glasuri vii, glasuri moarte
Ce veneau din pământ și din slava divină.

Și cu cât mă-nălțam către piscuri de munte
Piscuri albe sclipeau presărate cu stele
Ce cu ultima rază mângâiau alba-mi frunte
Sărutând ochii mei cu sclipiri de oțele.

Iară jos, la picioare, ducând jarul în pliscuri,
Pogorau spre pământ negri corbi de-nserare,
Pentru mine ardeau pe înaltele piscuri,
Pentru mine ardea enigmaticul soare.

Învățam cum să prind umbra clipei fugare,
Umbre negre și albe ale zilelor stinse,
Suiam tot mai sus peste trepte solare
Și încet tremurau în cer treptele atinse.

                     (traducere din lb rusă de Ion Buzdugan)

 

 
LÎNGĂ MAREA NEAGRĂ

Lângă Marea Neagră de nu-s nori
Stâlpi se văd. Sunt opt. Și toți de piatră.
Vin pe aicea robii deseori,
Vin și tineri cu sicrie, flori,
Iernile pălesc și toamna latră.

Uneori și fiare poposesc,
Vin în zbor și păsări călătoare.
”Ce vom face aici?” se tânguiesc,
Pleacă, rătăcesc și se sfârșesc
Când puterea de-a zbura dispare.

Lângă Marea Neagră stâlpi lucesc
Și-s acolo de când lumea-i lume,
Număru-i fatidic, nefiresc
Și-i răspuns la strigătul ceresc:
Vrajbă, liniște. Târziu acum e…
                     
                   (traducere din lb. rusă de Ștefan Tcaciuc)

Lasa un Comentariu

Adresa de email nu va fi afisata.

Comentariul dvs va fi supus atentiei conducerii publicatiei si va apare mai tarziu.
In caz ca va contine accente xenofobe, extremiste etc. nu va apare.

Campurile obligatorii sunt marcate cu *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Protected by WP Anti Spam