şişli escort - beylikdüzü escort - istanbul escort - escort

ORBUL ȘI ALTE POEME

ERICH  KASTNER (1899-1974)

 Erich  KASTNER a fost un poet și prozator foarte îndrăgit de germani care în 1999 au aniversat 100 de ani de la nașterea lui. A trăit mult timp la Dresda și a fost și realizator de emisiuni radio și de scenarii de filme. Deși au trecut 40 de ani de la moartea sa, poeziile lui sunt sunt citite cu plăcere de tinerii germani. Redăm mai jos trei din poemele sale mai cunoscute: ORBUL, DE CE și DRAGOSTE VECHE.

 

 

 

 

 

 

ORBUL
Fără jale, nici nădejde
capu-şi ţine aplecat.
Obosit stă şi gândeşte,
obosit şi dezgustat.
Un miracol nu-i posibil,
Cată singur să te-ajuţi,
De nu vezi eşti invizibil
Cei ce nu văd, nu-s văzuţi.

Se pierd paşii în mulţime
Merg cu toţii fără ţel.
De ce nu se-opreşte nime?
Eu sunt orb şi ei la fel.
Nu au suflet şi nu-i doare,
Asta e problemă tristă.
Dacă n-ar avea picioare
nici n-aş şti că mai există.

Mai atenţi de-aţi fi la toate!
Ochii-nchideţi-i puţin
şi veţi înţelege, poate
ce-i acest tărîm străin.
Şi-acum, mergeţi înainte!
N-aveţi vreme de pierdut.
Dar un lucru tineţi minte:
de nu vezi, nu eşti văzut!

 
DE CE?

De ce o tonă zece sute are?
De ce nu-i divizibil trei nicicând?
De ce se-nvârte globul după soare?
De ce nu-i zice Ernei Ema oare?
De ce nu-mi scrie oare nici un rând?

De ce ştiu profesorii câte ştiu?
De ce nu afli toate cum vor fi?
De ce, la frac, cravată neagră nu?
De ce nu poţi să-l vezi pe Domnul, tu?
De ce spun domnii vârstnici porcării?

De ce monede nu poți ține-n teancuri?
De ce nu te împuşti din orişice?
De ce la iarnă umblă-n blănuri granguri?
De ce la-ngropăciune nu faci bancuri?
De ce la orice fleac întrebi „de ce”?

 
DRAGOSTE VECHE

Într-o zi cu ea s-a pomenit …
Şi-l găsi mai palid şi mai grav,
Apoi dânsul constată lucid
că nici ea n-arăta prea grozav.

Mîine, ea urma să plece iară
Înspre Allegau sau spre Tirol
Veselă era din cale-afară,
Mai tîrziu, i-a spus că simte-un gol.

El o mângâie atunci, tăcut.
„Plângi?”, discret de tot a întrebat.
Se gândeau la anii ce-au trecut
Şi, pe urmă, a fost ca altădat’ …

Când a doua zi se deşteptară
mai străini erau decât oricând
Mai schimbau o vorba într-o doară
şi minţeau la fiece cuvânt.

În amurg s-au despărțit, în fine,
Şi-au făcut bezele, că pleca…
Inimile lor zăceau pe şine,
Trenul lung sub roată le călca…

 

Lasa un Comentariu

Adresa de email nu va fi afisata.

Comentariul dvs va fi supus atentiei conducerii publicatiei si va apare mai tarziu.
In caz ca va contine accente xenofobe, extremiste etc. nu va apare.

Campurile obligatorii sunt marcate cu *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Protected by WP Anti Spam