şişli escort - beylikdüzü escort - istanbul escort - escort

Interviu cu scriitorul R.V. : ”LITERATURA NU ARE CE CĂUTA ÎN MANUALELE ȘCOLARE. PROBA DE LITERATURĂ DE LA EXAMENUL DE BACALAUREAT ESTE O ȘARLATANIE ORDINARĂ. TOATE DOCTORATELE ÎN LITERATURĂ SUNT LUCRĂRI PSEUDOȘTIINȚIFICE”

R: -Dle R.V. dumneavoastră faceți parte din Uniunea Scriitorilor.
R.V. -De aproape 30 de ani.
R: -Sunteți cu cotizația la zi? Adică ați plătit cotizația?
-Absolut! Un scriitor care nu-și plătește cotizația de membru al USR nu are ce căuta în USR.
R: -Cât este cotizația de membru al Uniunii Scriitorilor?
R.V. -O sută de lei noi RON pe an.
R: -Ce credeți despre această cotizație? Nu vi se pare mare?
R.V.  -Dimpotrivă. Mi se pare ridicol de mică. Mai ales pentru scriitorii care sunt miliardari și care declară că încasează anual sute de mii de euro, așa cum declară dl Nicolae Manolescu sau dl Alex Ștefănescu.
Cotizația e foarte mică mai ales pentru scriitorii cu succes pe plan internațional. Nicolae Breban este putred de bogat. Dar plătește cotizație ca oricare alt membru al USR, adică o sută de lei pe an. Herta Muller este laureată a Premiului Nobel și este multimilionară în euro. Plătește și ea tot o sută de lei cotizație pe an ca mine. Nu cred că s-ar face gaură în cer dacă și Herta Muller și Breban ar plăti două sute de lei RON pe an cotizație.
În fine…Vreți să știți ce cred eu? Eu cred că o cotizație de membru al Uniunii Scriitorilor în România ar trebui să fie de cel puțin 500 de euro pe an. Adică de cel puțin 2300-2500 lei RON.
R: -Exagerați!
R.V. -Deloc. Trăm în Uniunea Europeană, cel mai avansat sistem statal de pe planetă. În UE asociațiile funcționează ca niște case de pensii.
Uniunea Scriitorilor din România ar trebui să funcționeze și ea tot ca o casă de pensii.
În România sunt circa 2600 de scriitori membri ai Uniunii Scriitorilor din România (USR) dintre care 600 sau 700 sunt scriitori pensionari cu pensie medie de scriitor de circa 600 de lei pe lună.
Dar la noi pensiile de scriitor sunt date de la bugetul de stat nu de la Uniunea Scriitorilor, așa cum e în UE.
Dacă fiecare membru al Uniunii Scriitorilor ar cotiza cu 2500 de lei pe an s-ar aduna circa 6,5 milioane de lei pe an, pensia fiecărui scriitor ar ajunge la circa 800 de lei lunar, iar statul nu ar mai trebui să plătească nimic. Dimpotrivă! Ar primi bugetul de stat bani de la  scriitori.
Iar celor care spun că o astfel de cotizație de 2500 de lei pe an este mare le spun că asta este garanția că vor avea o pensie la bătrânețe sau pe caz de boală.  Cum adică: scriitorii noștri au încredere să dea bani pentru pensie la niște firme private și nu au încredere în Uniunea Scriitorilor care dă banii statului?
În afară de asta mai sunt banii pe care USR îi colectează de pe urma drepturilor de autor, există banii de pe sponsorizări, banii din donații etc. În Uniunea Scriitorilor intră anual milioane de euro. Un scriitor român ar trebui să aibă o pensie medie de cel puțin 1500 de lei pe lună nu de 600 de lei cât este acum.
R: -Trăiți din scris?
R.V. -Da. Public traduceri, poezii, romane, fac scenarii de film și mai lucrez ca ziarist.
R: -În România?
R.V. -Nu. În străinătate.
R: -Nu v-am văzut prin revistele literare românești. Nu colaborați la România Literară, la Luceafărul, la Viața Românească, la Ramuri?
R.V. -Tot ce am trimis la revistele Uniunii Scriitorilor (proză, poezie, traduceri) mi-a fost respins.
R: -Cine le respinge?
R.V. -Câțiva inși care au funcții de conducere pe la revistele acestea.
  R: -Și nu vi se pare scandalos?
-Nu e scandalos. E de tot râsul!
R: -Dar cum e posibil așa ceva?
R.V. -Simplu. S-a format o mafie coruptă în literatura română contemporană. Această mafie a acaparat și revistele literare. Nu te-ai uitat să vezi cine urcă azi pe scara succesului literar în România? Nu te-ai uitat să vezi cine publică mereu prin revistele literare ale USR? Sunt tot ăia!
R: -Cine e vinovat pentru asta?
R.V. -Statul român.
R: -Pentru ce?
R.V. -Pentru că subvenționează cu bani revistele literare și editurile Uniunii Scriitorilor ori asta înseamnă încurajarea corupției. Nici un stat european nu subvenționează revistele literare. Nici un stat nu plătește lefuri de la buget redactorilor de reviste literare sau angajaților vreunei uniuni a scriitorilor. Poate vor fi și excepții, dar eu nu le cunosc. Statul român trebuie să înceteze imediat subvenționarea revistelor literare.
R: -Deci de treizeci de ani sunteți membru al Uniunii Scriitorilor și nu vi s-a publicat nimic niciodată în nici o revistă literară din România.
R.V. -Exact. Dar nu sunt doar eu în situația asta. Peste 80% din membrii Uniunii Scriitorilor nu au publicat nimic niciodată în revistele literare românești. Și nu numai că nu li s-a publicat nimic, dar nu a apărut nici măcar un anunț despre vreo carte a lor care a apărut la alte edituri. Eu am trimis de exemplu la revistele literare românești cărți care mi-au apărut la diferite edituri (printre care și la Editura Humanitas).
R: -Așa. Și?
R.V. -Și nu mi-a apărut nimic. Nici măcar un anunț de zece cuvinte, o frază undeva în care să scrie: ”La Editura Humanitas a apărut romanul ”Frunză Verde” al lui G.P” (am dat un exemplu imaginar). Ei bine, nici măcar atât nu mi-a apărut. Despre publicarea fotografiei cărții mele în revistă sau despre apariția vreunei cronici la cartea mea nici nu se pune problema. Acest lucru este un vis care nu se poate materializa decât dacă te numești Gabriel Chifu sau Horia Gârbea.
R: -Dar nu v-ați dus să-i întrebați de ce nu au anunțat măcar apariția cărților dumneavoastră?
R.V. -Ba da. Mi-au răspuns că nu există spațiu în reviste pentru asta.
R: -Cum? Nu aveau în toată revista un spațiu de doi centimetri pătrați ca să anunțe apariția unei cărți publicată de dumneavoastră în Franța sau la Humanitas?
R.V. -Exact.
R: -Ceea ce spuneți e halucinant.
-Nu știu cum e. Dar e adevărat.
R: -Păi stați un pic…
R.V. -Stau. Nu plec nicăieri. Mâine plec. În Franța.
R: -Bine, dar nu e datoria redactorilor unei reviste de literatură…
R.V. -Plătiți cu lefuri grele de stat, ai uitat…
R: -Da. Deci nu e de datoria redactorilor unei reviste de literatură a Uniunii Scriitorilor plătiți cu lefuri grele de stat să anunțe și să scrie despre orice carte pe care un scriitor o publică și o trimite respectivei reviste literare s-o comenteze, fie că e proastă, fie că e genială?
R.V. -Ba da. Asta înseamnă încurajarea spiritului competitiv.  Dar în România, în  literatură s-a consolidat o mafie literară.
Să nu credeți că mafia este doar în politică și în economie. Se face mare caz acum de traficul de influență al lui Mircea Băsescu. Dar există trafic de influență peste tot. Inclusiv în literatură.
Mafia literară ține sub control toate revistele literare. Cine nu trebuie să urce pe scara succesului nu trebuie să apară nicăieri, chiar dacă este un geniu. Nici o carte de-a lui nu va fi comentată nicăieri. Nici o poezie de-a lui nu va apare nicăieri. Acestor scriitori  li se spune: ”Nu avem spațiu în revistă să vă anunțăm cartea”. Sau  ”Nu avem spațiu în revistă să vă publicăm”.
R: -Păi…poate că așa și este.
R.V. -Nu e adevărat. Este o minciună. Dar fiindcă m-ai provocat, hai să intrăm în detalii ca să rămâi lămurită. Să luăm de exemplu revista România Literară.
România Literară este o revistă a Uniunii Scriitorilor. Subvenționată de Uniunea Scriitorilor (deci și de mine), care apare săptămânal cu bani de la Uniunea Scriitorilor (deci și cu bani din buzunarul meu). Redactorii ei sunt plătiți cu lefuri grele de către Uniunea Scriitorilor (deci și cu banii mei, care cotizez la Uniunea Scriitorilor ca membru al USR).
Fiecare pagină a unui exemplar din România Literară dispune de un spațiu publicabil de 40×27 centrimetri pătrați, adică 1080 cm patrați. Toată revista are 24 de pagini, deci are un spațiu publicabil de 25920 de cm patrați pe număr. Într-un an calendaristic apar 52 de numere de revistă România Literară cu un spațiu publicabil total de 1,4 milioane de centimetri patrați.
Dacă se împart cei 1,4 milioane de centimetri patrați la scriitorii români membri cotizanți ai USR (2500 de scriitori) vei vedea că revin fiecărui scriitor 600 de centimetri părați de spațiu publicabil. Adică o pagină de revistă.
Cu alte cuvinte fiecare scriitor român membru al USR are dreptul în decursul unui an să apară de cel puțin cinci sau șase ori în România Literară cu fotografie, cu biografie, cu cărțile noi pe care le-a publicat și cu fragmente din cărțile pe care el le-a scris.
Ei bine, nu se întâmplă deloc așa. Dreptul ăsta este suprimat. Toate cele 1,4 milioane de centimetri pătrați sunt ocupate cu materiale ale câtorva inși (aceiași mereu de 30 de ani). Numai semnăturile ăstora le vezi peste tot. Numai fotografiile lor! Numai cărțile lor!
Dar nu este vorba doar de România Literară. Uniunea Scriitorilor are circa zece reviste. Toate subvenționate cu bani de noi, scriitorii. Ei bine, aceste reviste  totalizează spațiu de milioane de centimetri pătrați. Dar tot spațiul ăsta este ocupat doar de scrierile câtorva inși, mereu aceiași.
Ceilalți scriitori scriu pe unde pot: pe la reviste private, pe la edituri ca RAO sau HUMANITAS (ca mine), pe garduri, pe asfalt, eventual pe vagoanele de metrou (că e voie). Dar ei nu scriu  în revistele literare ale USR, deși sunt membri ai USR. Acolo nu au voie să publice decât câțiva inși.
R: -Uimitor!
R.V. -Nu. Este corupție. Uimitor este altceva. Uimitor este că toate revistele acestea ale Uniunii Scriitorilor unde nu au voie să publice decât vreo câțiva inși sunt falimentare și nu se vând. Zac prin depozite și de dau la topit. Și nu stau mai bine nici pe varianta on line. Pe internet revista România Literară are patru sute de cititori pe zi (și este în scădere), Luceafărul (tot revistă a USR) are pe internet 30 de cititori pe zi, Viața Românească are 10 de cititori pe zi. Toate aceste reviste subvenționate de stat cu sume colosale din banii contribuabililor și subvenționate de noi, scriitorii, sunt practic proprietatea privată a câtorva inși, cu redactori plătiți cu salarii uriașe tot din banii noștri.
Ele nu sunt citite de nimeni și nu există practic pe internet. Asta e uimitor.
Asta în timp ce  reviste ca Universul Românesc.ro, revista voastră privată web unde eu acum dau acest interviu  atinge și zece mii de cititori pe zi chiar și când  publică poezie.
R: -Și ce înseamnă asta?
R.V. -Înseamnă că revistele Uniunii Scriitorilor pierd competiția pe plan literar în fața revistelor private. Statul trebuie să sisteze imediat subvenționarea de la buget a revistelor literare care au ajuns de fapt proprietatea privată a câtorva șmecheri care nu numai că fac pe scriitorii și pe criticii literari pe banii noștri, ai membrilor USR și ai bugetului, dar acționează ca niște cenzori securiști împiedicând accesul în paginile revistelor a scriitorilor români. Deci omoară competiția. Câți scriitor publică în revistele USR? Vă spun eu: unu la sută! Adică 1%.
R: -Ce părere aveți despre examenul de evaluare națională la literatură din acest an? Ați văzut, a fost greu…Toate publicațiile au scris că subiectul la literatură a fost plin de capcane…
R.V. -Păi ăsta este și rostul examenului de literatură: să nenoroceacă generații de elevi. Examenul la literatură este o tragedie prin care trec sute de mii de copii nevinovați.
Am spus-o și o repet: examenul la  literatură din cadrul bacalaureatului este un viol mental, o sodomie intelectuală care traumatizează sute de mii de elevi și care se săvârșește în văzul a milioane de părinți fără ca ei să poată interveni. Elevii care plâng pe la porțile liceelor fiindcă au picat la examenul de literatură sunt elevi sodomizați intelectual.
Literatura nu are ce căuta în gimnazii și licee. Spre deosebire de gramatică și de istorie literară, literatura nu este știință. Nu este economie. Americanii nu au ajuns pe Lună citindu-l pe Homer.
Literatura este artă. Pentru artă simți sau nu simți chemare. A traumatiza sute de mii de elevi oblligându-i să învețe niște texte absurde, sibilinice și să faci în așa fel ca  viitorul și viața lor să depindă de interpretarea acestor texte-ghicitori  este o abuzare odioasă. Am văzut” proba la literatură” de la evaluarea națională din acest an: ”Bine-ai venit, An Nou! Bine-ai venit! De când te-aștept..” de Ion Minulescu. Explicați în 30-50 de cuvinte semnificația titlului poeziei…”. Domnule, pentru Dumnezeu! Ce e asta? Ghicitoare? Șaradă? Ce vrea să însemne asta? Cum adică să explic eu ce înseamnă ”Bine-ai venit, An Nou?” . Dar spune tu: ce înseamnă asta? Cum poți să răspunzi la așa ceva? Și dacă răspunzi la așa ceva înseamnă că știi carte? Înseamnă că ai învățat?
Mă miră foarte tare că părinții elevilor, asociațiile de părinți nu au cerut până acum scoaterea literaturii din programa de învățământ gimnazial și liceal. Literatura în gimnazii și licee nu trebuie să aibă alt scop decît recreativ și nu trebuie să aibă alt scop decât opțional. La fel ca religia.
R: -Totuși, mulți zic că este știință..
R.V. -Literatura nu este știință. Vă pot spune asta ca absolvent al unei facultăți de filologie. Nu este nimic științific în literatură. Literatura este artă. Pentru artă ori ai chemare, ori nu ai.
R: -Dar mulți au doctorate în literatură…
R.V. -Doctoratul în literatură nu are nici o valoare științifică. Doctoratul în literatură este o escrocherie și o înșelăciune. La fel ca doctoratul în pictură, în sculptură sau ca doctoratul în jurnalistică. E revoltător să acorzi diplome fără acoperire. Ce e aia doctor în ziaristică? Eu l-am auzit pe unul recomandându-se la o lansare de carte: ”Popescu, ziarist doctor”. Iar pe volumul care mi l-a dat cu dedicație s-a iscălit: ”Dr. ziarist Popescu”. Ce e aia ”dr. ziarist”? Poți să-mi spui și mie? Ce înseamnă doctor în mass-media? Dar doctor în pictură? Dar doctor în literatură?
Ați văzut statuia lui Sergiu Nicolaescu din Tîrgu-Jiu? Duceți-vă s-o vedeți! Parcă e doctorul Zaius din filmul Planeta Maimuțelor, dar fără barbă.  Au ieșit oamenii în stradă și au cerut să fie luată de acolo. Știți cine a făcut urâțenia aia?
R: -Păi…nu mai știu numele…
R.V. -Nici nu este nevoie. Hidoșenia aia a făcut-o un doctor în sculptură pe nume Gheorghiță Rodion.
Michelangelo și Verrochio nu au fost doctori în sculptură și nici profesori universitari. Olteanul Gheorghiță Rodion este și una și alta.
Dar diploma de doctor în sculptură nu te face sculptor. Uitați-vă că tot Bucureștiul este plin de sculpturi hidoase. Toată literatura este plină de poezii cu adevărat infecte. Și noi obligăm copii să învețe aceste monstruozități.
R: -Atunci care este rolul literaturii?
R.V. -Literatura este un element civilizator colateral. Deci nu important. Este o componentă a artei. Dar ea nu trebuie favorizată în comparație cu alte arte. Muzica este la fel de importantă ca literatura. De ce nu este muzica probă de bacalaureat?
Dar de ce nu dau elevii examen de bacalaureat la sculptură de exemplu? Sau la pictură? Ar fi o absurditate.
Tot absurditate este și  examenul de literatură la bacalureat. Dar dacă s-ar scoate din programă s-ar prăbuși toată mafia literară din România. Anul acesta elevii care au dat bacalaureatul au fost puși nu doar să interpreteze o poezie de Minulescu ci să scrie și un text ziaristic. O bătaie de joc.  Cum pot permite părinții așa ceva? Unde sunt organizațiile și asociațiile de părinți din România? În SUA ele ar da Ministerul Învățământului în judecată. Cei care au conceput un astfel de subiect ar intra la pușcărie pe 90 de ani.
R: -Organizatorii se gândesc că în acest fel elevii vor deveni mai interesați de literatură…
R.V. -Ceee? Îți spun eu care este rezultatul unui astfel de examen. Toți cei care vor absolvi liceul vor urî din suflet tot ce înseamnă literatură. Nu se vor mai atinge în viața lor de o carte de literatură. Noi trebuie să gândim europenește!
R: -Da, dar știți…suntem în România…
R.V. -Nu e adevărat, doamnă! Suntem în Uniunea Europeană! Dacă nu credeți vă aduc scris să vedeți! România face parte din Uniunea Europeană. Și în Uniunea Europeană nu are ce căuta corupția. Nici în politică nici în literatură.
DNA nu trebuie să cerceteze doar mormanele de bani din casa lui Mircea Băsescu. DNA trebuie să cerceteze și mormanele de bani care intră în buzunarele unora pe la revistele și editurile Uniunii Scriitorilor. Subvenționarea acestor reviste literare înseamnă în România subvenționarea corupției în literatură. Clar?
Marina  CALIOPE

Lasa un Comentariu

Adresa de email nu va fi afisata.

Comentariul dvs va fi supus atentiei conducerii publicatiei si va apare mai tarziu.
In caz ca va contine accente xenofobe, extremiste etc. nu va apare.

Campurile obligatorii sunt marcate cu *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Protected by WP Anti Spam