şişli escort - beylikdüzü escort - istanbul escort - escort

CÂTEVA SUBIECTE DE ROMANE CU CARE SCRIITORII NOȘTRI S-AR PUTEA AFIRMA PE PLAN MONDIAL

     Trăim vremuri în care  societatea se schimbă rapid și în care arta progresează. Din nefericire stilurile și subiectele literare pe care artiștii noștri români le practică sunt vechi și demodate. De aceea literatura noastră nu este receptată în străinătate.
Scriitorii români trebuie să-și schimbe urgent stilul și să abordeze subiecte noi, cu impact la public și pe măsura idealurilor revoluționare ale noii noastre societăți. În acest fel literatura română va cunoaște progrese și va fi primită mult mai receptiv în lume.
Îmi aduc în acest articol modesta contribuție la demersul afirmării noastre literare și sugerez câteva subiecte de romane cu care dl Cărtărescu, dl Pleșu, dl Liiceanu sau oricare alt scriitor român ar putea, cred eu, obține chiar  Premiul Nobel pentru Literatură.

    Primul subiect

    Un subiect interesant de roman  ar fi următorul. Un țăran român, om simplu,  descoperă că fiul său are ”aplecări nefirești”, adică este homosexual. El reacționează violent la aflarea acestei vești. Îl bate pe tânăr și îl suie în căruță, încearcând să-l ducă la spital și să-l interneze acolo cu forța.
Tovarășii apropiați ai omului și ceilalți săteni din comună observă grava eroare a vecinului lor, intervin și-l lămuresc că în țara noastră și în întreaga Uniunea Europeană minoritățile sexuale au drepturi legale și se bucură de tratament nediscriminatoriu. Ei îl ajută pe gospodar să înțeleagă că fiul lui nu este un om bolnav ci este o persoană perfect normală, dar cu altă orientare sexuală.
Datorită eforturilor celorlalți săteni, țăranul înțelege că persoanele cu altă orientare sexuală sunt persoane protejate nediscriminatoriu  de stat, cu drepturi bine stabilite pe întreg întinsul Uniunii Europene.
În cele din urmă gospodarul realizează că trăim într-o societate liberă în care cuplurile homosexuale sunt respectate și protejate și își recunoaște greșala.
În finalul romanului, țăranul devine un aprig apărător al minorităților sexuale și declară: ”Sunt mândru că fiul meu este homosexual!”

         Al doilea subiect

    Un profesor de la o școală din București îl vede pe un elev de-al său dintr-a treia că fumează în clasă, în timpul orei de predare.
Uitând că valorile Uniunii Europene se bazează pe repectul pentru demnitatea umană, pe libertate și democrație, profesorul se apropie de elevul de zece ani și-l ceartă, cerîndu-i să stingă imediat țigara. Elevul refuză. Dascălul îi dă o palmă.
Ceilalți profesori, auzind despre întâmplare și despre comportamentului de brută al colegului lor  intră în stare de șoc și primesc tratament medical specializat și consiliere psihoterapeutică. Ei își dau seama că timp de 20 de ani au fost colegi cu un monstru care folosește violența împotriva minorilor. Ei cer excluderea din învățământ a colegului lor și judecarea acestuia.
Pe toate posturile de televiziune au loc lungi dezbateri care analizează comportamanetul bestial al profesorului și la care participă psihologi, comentatori, analiști, ziariști etc. Aceștia subliniază că dascălul a dat dovadă de brutalitate și a provocat în acest fel suferințe atroce fizice și morale victimei. Populația se solidarizează cu tânărul agresat și  cere judecarea profesorului și condamnarea lui la închisoare pe viață. Pe situl său de pe facebook elevul primește milioane de mesaje de solidaritate în care i se scrie: ”Te iubim!…Suntem alături de tine!…Nu te lăsa!…” etc.  Se creează Grupul Român de Solidaritate cu Elevul Obidit (GRSEO).
La București se deschide ”Procesul secolului” în care dascălul este judecat. Ziarele îl numesc pe agresor Bestia. Se dovedește că în tinerețe el a fost membru al Partidului Comunist. Perchezițiile făcute la domiciliul său descoperă o altă oroare: el citea publicații eurosceptice.
Apărătorul său, un cunoscut avocat,  îl arată cu degetul și declară în ședință publică: ”Mi-e rușine să apăr un astfel de element declasat și imoral, putred din punct de vedere ideologic. Deși este profesor, acest monstru este un dușman al societății noastre. El urăște din adâncul inimii progresele poporului nostru muncitor care sub înțeleapta conducere a Partidului Social democrat și a Partidului Liberal duc România îănainte pe drumul luminos al capitalismului. Ca apărător al acuzatului solicit ca instanța să acorde clientului meu pedeapsa maximă: închisoarea pe viață! Regret că s-a desființat pedeapsa cu moartea, fiindcă aș fi propus o astfel de pedeapsă pentru acest terorist. ”
Poporul aflat în sală apludă frenetic. Avocatul apărării este purtat pe brațe în delir de mulțime pe bulevardele Capitalei. În cele din urmă el ajunge ministrul Justiției.  Profesorul bătăuș este condamnat la confiscarea averii și condamnat la 25 de ani de închisoare.
Ultima parte a romanului înfățișează viața deținutului Bătăușul. El învață în penitenciar să respecte copiii și valorile societății noastre. Își recunoaște vina și promite să se îndrepte. În finalul romanului el declară: ”Sunt recunoscător celor care m-au ajutat să înțeleg greșeala mea și regret din suflet faptele mele reprobabile. Promit să nu mai folosesc niciodată violența împotriva unui minor.”
Deocamdată mă opresc aici. Există, fără îndoială, o mulțime de astfel de subiecte pe care scriitorii noștri le-ar putea aborda cu succes în cărțile lor. Este păcat că domniile lor nu o fac.
Vladimir  ALEXIAN

Lasa un Comentariu

Adresa de email nu va fi afisata.

Comentariul dvs va fi supus atentiei conducerii publicatiei si va apare mai tarziu.
In caz ca va contine accente xenofobe, extremiste etc. nu va apare.

Campurile obligatorii sunt marcate cu *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Protected by WP Anti Spam