şişli escort - beylikdüzü escort - istanbul escort - escort

CLASELE SOCIALE ALE PROȘTILOR ȘI IERARHIA LOR

    Există în Sectorul 4 București, lângă Lacul Văcărești, între blocul 40 din strada Săvinești nr 14 și blocul 44 din strada Stolnici nr 11, un părculeț cu bănci de odihnă și locuri de joacă pentru copii.
Toate secțiile de poliție din zonă îl cunosc. Ba chiar și jandarmii. Are vreo 400 de metri pătrați ca suprafață și este pustiu în cursul zilei. Prinde viață abia după orele 23.00 și este unic în toată capitala României, pentru că el reprezintă în miniatură toate clasele sociale ale proștilor din România, cu toată stratificarea lor : clasa de jos a proștilor, clasa de mijloc a proștilor și clasa de sus (”nobilimea” proștilor). Dacă ai răbdare și spirit de observație, poți vedea aici lăfăindu-se în toată splendoarea ei prostia românească adevărată și autentică.
Începând cu orele 23.00, aici se adună, noapte de noapte, aproximativ 25 de tineri  care locuiesc în blocurile din jurul parcului. Tinerii au vârste între 15 și 30 de ani și toată noaptea, până când se luminează de ziuă, fac o hărmălaie îngrozitoare: beau bere,  pun muzică la casetofoanele pe care le dau la maxim, strigă, scot urlete preistorice,  răcnesc unii la alții, scot pe gură expresii porcoase, fac beții, sparg sticle etc.
Majoritatea tinerilor stau pe băncile din parc care sunt apropiate unele de altele și puse față în față. Din cinci în cinci minute câte unul dintre membrii găștii se apleacă într-o parte, se screme și slobozește vreun pârț sonor sau vreun râgâit animalic. Atunci întregul grup izbucnește în hohote de râs, strigă ”Uraaaa!” și aplaudă din răsputeri atât de zgomotos că se trezește întregul cartier.
Apoi se face brusc liniște. După câteva minute, iar mai râgâie cineva sau mai trage un vânt și din nou întreaga gașcă  aplaudă zgomotos și izbucnește în hohote demențiale.
Toată noaptea răsună aici aplauze urmate de hohote sacadate de râs.  ”Ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha!… Hi, hi, hi, hi, ha, ha, ha, ha!…” se aude în tot cartierul Berceni, până dincolo de Șoseaua Olteniței, trezind din somn toate blocurile din zonă.
Acești inși sunt numiți de locatarii din zonă ”derbedei și golani”, dar adevărul este că termenele de ”derbedei” și ”golani” nu li se potrivește deloc respectivilor.
A fi derbedeu sau golan implică un oarecare nivel de inteligență. Dar cei 25 de inși de care am amintit nu prezintă nici cel mai mic semn de inteligență. Cultura acestor inși este zero. Indivizii cu pricina sunt proști. Sunt atât de proști că nu sunt primiți pe nicăieri în nici un bar și în nici o sală de dans din Sectorul 4. Au fost dați afară de peste tot. Așa că își petrec nopțile în micul parc tulburând liniștea publică, punând muzică la maxim, urlând și râzând cu gura până la urechi toată noaptea. ”Ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha!… Hi, hi, hi, hi, ha, ha, ha, ha!…”  se aude până dimineața la orele șase, când se crapă de ziuă. Atunci părăsesc în fine parcul și se duc și ei la culcare pentru ca seara să o ia din nou de la capăt.
Toți acești inși sunt clonele ale părinților la fel de proști care privesc la ei de la balcoanele blocurilor din jur fără să le zică nimic.
Toți acești tineri proști pentru care televizorul, bătăile de tobă răpăind în difuzoarele date la maxim și  râsul exploziv în gașcă reprezintă adevărații dumnezei ai vieții alcătuiesc cea mai numeroasă clasă de proști din România. Există probabil în țara noastră circa opt milioane de astfel de tineri proști.  Ei alcătuiesc, ca să mă exprimăm în termeni marxiști, proletariatul proștilor români. Adică temelia prostimii române, clasa de bază a proștilor României.
Părinții acestor tineri  privesc oftând de la balcoanele blocurilor din jur, noapte de noapte,  toată hărmălaia pe care o fac copiii lor proști adunați jos în părculeț.
Părinții au apartamente și muncesc cu toții, fie cu carte de muncă, fie la negru. Sunt oameni cumsecade, dar proști. Muncesc din răsputeri ca să aducă bani acasă și să-i hrănească pe proștii care tulbură liniștea publică noapte de noapte. Dacă ei nu ar face așa, proștii care fac haraiman noapte de noapte în micul părculeț, nu ar mai avea ce să mănânce și cu mațele ghiorăind nici nu ar mai avea chef de râs și ar trebui să-și găsească o ocupație.
Proștii din părculeț, fiii proștilor care privesc de la balcoanele blocurilor, sunt la rândul lor atât de proști că nu-și dau seama că îi chinuiesc și-i stresează în primul rând chiar pe părinții lor. Adică pe  cei de la care le vin banii și mâncarea. Și urlă și râd și mai vârtos toată noaptea. Aplaudă și mai tare. Învârtesc la maxim butoanele casetofoanelor și muzica acestora ridică în picioare tot cartierul în care de la miezul nopții până dimineața nimeni nu mai doarme.
Părinții, proști și ei, ofteză și, neputând să doarmă din cauza copiilor lor proști care fac gălăgie jos, ies pe balcoane și stau treji întreaga noapte ascultând cu răbdare de sfinți hărmălaia infernală pe care o fac cei din parc.
Părinții sunt atât de proști încât nu-i duce mintea nici măcar să strige la cei de jos să nu mai facă atâta zgomot. Sunt atât de proști că nici măcar nu-și dau seama că odraslele lor riscă amenzi grele pentru tulburarea liniștii publice. Amenzi pe care sunt în pericol să le plătească tot ei, părinții. Neputând să doarmă, stau așa treji toată noaptea, fumând în balcoane.  Dimineața, cu ochii umflați de nesomn, părinții proștilor se suie în mașini și  pleacă la muncă obosiți morți, nedormiți, cu riscul de a se accidenta și a-și pierde viața sau de a omorî pe străzi oameni nevinovați  la modul cel mai stupid, dând cu mașina peste ei.
Acești părinți proști care au locuință, serviciu, mașină și ceva bani, alcătuiesc clasa de mijloc a proștilor din România sau mica burghezie a proștilor din țara noastră. Ei sunt mult mai puțini decât proștii de la baza societății, dar sunt atât de proști că  nu-și dau seama că hrănesc niște paraziți și trântori care nu numai că nu-i respectă, dar le pun și viața în pericol ținându-i cu bună știință treji toată noaptea și a doua zi trimițându-i năuciți la serviciu în zori, la prima oră. Adică la ora la care proștii  din părculeț, obosiți de atâta râs și de atâta aplaudat, se duc la culcare pentru a fi în formă seara pentru noi râsete și noi aplauze.
Deasupra proletariatului proștilor și deasupra clasei de mijloc a proștilor se află clasa de sus a proștilor sau nobilimea proștilor.
Aceasta se plimbă cu mașinile și este reprezentată de echipajele de poliție și de jandarmi care dau târcoale părculețului toată noaptea cu automobilele statului, arzând benzina statului degeaba și cheltuind banii contribuabililor de pomană. Din când în când, câte o mașină a Poliției oprește în dreptul părculețului, geamul mașinii se lasă încet pe jumătate și din interiorul automobilului ticsit cu polițiști se aude o voce rostind către tinerii care fac un zgomot infernal:
-Băieți, vă rugăm frumos, mai încet gălăgia! Da?…Vă rugăm frumos!…
Grupul din parc se oprește din râs și din aplaudat, amuțește o clipă și răspunde docil:
-Gata! Am înțeles, șefu! Suntem cuminți!
După care, după o secundă, o explozie de râs și mai teribil răsună în parc, aplauzele și chiotele zgâlțâie geamurile și  din nou cunoscutul ”Ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha!… Hi, hi, hi, hi, ha, ha, ha, ha!…”  răsună batjocoritor în tot cartierul.
Polițiștii ascultă liniștiți hărmălaia, după care geamul mașinii se ridică la fel de lent precum s-a coborât cu câteva minute mai înainte, iar  automobilul pleacă încet mai departe ca și când ar purta pe capotă un coșciug cu mortul în el.
Polițiștii sunt atât de proști că nu știu că tot ce trebuie să facă este să se dea jos, să-i legitimeze pe câțiva dintre turbulenți și să dea niște amenzi. Adică să aplice litera legii. Dar ei se limitează să se ”roage” de scandalagii să nu mai urle. Atât.
La fel fac jandarmii, cu specificația că ăștia vin cu niște mașini mai mari și sunt echipați mai fudul, poartă ținute marțiale, bocanci, arme mari la vedere. Dar și ei se milogesc la fel de scandalagii: ”-Băieți, vă rugăm noi, vă rugăm frumos, mai încet gălăgia! Da?…Vă rugăm frumos!…”
Și jandarmii și polițiștii respectivi  sunt atât de proști că nu își dau seama că în scandalagii din micul părculeț se coc la lumina Lunii fructele infracționismului de mâine și că din rândul acestor tineri proști vor apare peste un an sau doi dealerii de droguri, traficanții de carne vie ori ucigașii care spintecă elevii cu cuțitele în școli. Aici se află cei care mâine le vor sparge capetele cu sticlele chiar polițiștilor care acum ”se roagă” de ei ”să fie cuminți”.
Și polițiștii și jandarmii care vin aici sunt atât de proști că nu-și dau seama că în astfel de părculețe se află ”izvorul” din care vor curge mai târziu miile de dosare de  ”crime cu autori necunoscuți” cu care polițiști și jandarmi se vor bălăbăni peste ani.
Acești oameni ai legii (mai bine zis ”oameni ai lefii”)  sunt atât de proști că nu-și dau seama că neamendându-i pe acești turbulenți încurajează violența, jafurile, crimele și anarhia de mâine.
Toți acești polițiști și acești jandarmi care se plimbă noaptea prin acest colț de cartier pe banii contribuabililor pentru ca să nu se implice în absolut nimic, își zic pompos  ”autorități”, ”poliție de proximitate”, ”poliție de ordine publică”. Ei sunt trimiși la cursuri în Uniunea Europeană (pe banii noștri, ai contribuabililor), urmează școli de profil prin Europa (tot pe banii noștri), dar nu se implică în nici un fel în nimic și singurul ”merit”  pentru care unii dintre ei sunt avansați la grade de agenți șefi este acela că mișcă noaptea mașinile Poliției prin cartiere și ard benzina statului de pomană doar ca ele să nu ruginească în garaje.
În comparație cu ei vechii milițieni ceaușiști erau adevărați dumnezei ai odinii publice. Cei de acum nu merită nici măcar să se numească oameni ai legii. Faptul că astfel de inși ajung în Poliție sau Jandarmerie se datorează, desigur întâmplării și nu trebuie să ne mire. De mirare este că astfel de inși nu numai că rezistă în Poliție și ies liniștiți la pensie fără să realizeze nimic, dar sunt și avansați succesiv la grade din ce în ce mai mari.
Toți acești inși, așa cum am scris mai înainte,  fac parte din nobilimea proștilor din România sau clasa de sus a proștilor. Adică nobilimea proștilor.
Iar regele proștilor din România, cu voia dumneavoastră, nu este nimeni altul decât autorul acestui  articol, care a crezut că odată cu intrarea României în Uniunea Europeană în țara noastră vor domni ordinea, liniștea, dreptatea și adevărul. Pe primele trei nu le-am întâlnit încă nicăieri, iar în privința adevărului mă consolez cu ideea că el e doar al câtorva, iar amăgirea a tuturor!
Vă doresc o zi bună, prieteni!

    Emil   ȚERMURE

Lasa un Comentariu

Adresa de email nu va fi afisata.

Comentariul dvs va fi supus atentiei conducerii publicatiei si va apare mai tarziu.
In caz ca va contine accente xenofobe, extremiste etc. nu va apare.

Campurile obligatorii sunt marcate cu *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Protected by WP Anti Spam